Viaţa Sfântului Grigorie, episcopul Nyssei

Sfântul Grigorie al Nyssei, fratele mai tânăr al Sfântului Vasile cel Mare, s-a născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei, din acei minunaţi părinţi creştini, Vasile şi Emilia. Din cei zece copii ai lor, trei (Vasile, Grigorie şi Petru) au ajuns episcopi, iar o soră, Macrina, a fost un model de viaţă sfântă.

            Pregătirea intelectuală şi duhovnicească şi-a făcut-o sub îndrumarea fratelui său mai mare, Vasile, pe care-l numea „părintele şi învăţătorul” său. Deşi la început se hotărâse pentru intrarea în cler, primind în acest sens slujirea de „citeţ”, mai apoi a simţit interes şi atracţie pentru scrierile filosofice necreştin, gândindu-se să devină mai curând „retor, decât creştin”.

            Îndemnurile fratelui Vasile şi, mai ales, sfaturile surorii Macrina l-au întors însă la calea de slujitor al Bisericii. S-a căsătorit cu o creştină evlavioasă, Theosevia, pe care Sfântul Grigorie de Nazianz a elogiat-o în frumoase cuvinte, numind-o „soţie de preot cu adevărat sfântă”, datorită virtuţilor sale deosebite. Se pare că cei doi soţi se despărţiseră cu mult timp înainte de 385 (anul în care Theosevia a trecut la cele veşnice), prin bună înţelegere, îmbrăţişând amândoi viaţa monahală. Sfântul Grigorie şi-a petrecut acest răstimp la mănăstirea Iris din Pont, de unde, spre sfârşitul anului 371, Sfântul Vasile l-a chemat la Cezareea, rugându-l să primească arhieria. Deşi n-a dorit această înaltă demnitate bisericească, la insistenţele fratelui său, a acceptat scaunul de episcop al Nyssei, un mic oraş nu departe de Cezareea, unde Vasile era arhiepiscop. Ca episcop, şi-a îndeplinit cu multă cinste îndatoririle pastorale şi misionare, într-o vreme în care Biserica era tulburată de acţiunile ostile ale episcopilor arieni, sprijiniţi de autorităţile politice ale imperiului. S-a făcut iubit de credincioşii păstoriţi, dar bunătatea sa, dusă uneori până la naivitate, i-a pricinuit de multe ori greutăţi atât lui, cât şi fratelui său, Vasile. De pildă, în iarna anului 375, pe baza unor acuze calomnioase, a fost luat din oraş de o gardă militară, din ordinul conducătorului politic arian din Cezareea, însă, pe drum, Grigorie a evadat de sub escortă. Reclamat de guvernator, un sinod de episcopi, ţinut la Nyssa în absenţa sa, l-a depus din scaun, deşi comunitatea credincioşilor i-a rămas fidelă. După moartea împăratului arian Valens (364-378), Sfântul Grigorie a revenit în oraşul său, credincioşii pregătindu-i o primire triumfală. În octombrie 379, a luat parte la un sinod din Antiohia, care s-a ocupat în principal cu erezia apolinaristă. Din încredinţarea sinodului, a făcut o vizită canonică prin eparhiile Pontului, prilej cu care, în aprilie 380, a prezidat alegerea de mitropolit pentru oraşul Sevastia din Armenia Mică. Spre marea sa surprindere, votul episcopilor l-a desemnat chiar pe el însuşi ca mitropolit şi, în pofida protestelor sale, a trebuit să rămână în eparhia respectivă, timp de câteva luni, după care s-a reîntors „în cortul său” din Nyssa.

            Sfântul Grigorie a participat apoi la lucrările Sinodului al II-lea Ecumenic ţinut la Constantinopol în 381, remarcându-se printre teologii de mare autoritate. Împăratul Teodosie (379-395) l-a apreciat atât de mult încât, la 30 iulie 381, a dispus printr-un decret ca toţi epicopii din eparhiile Pontului care nu se aflau în comuniune cu episcopul Grigorie al Nyssei să fie expulzaţi.

            În Constantinopol avea să mai revină peste 4-5 ani, în iulie 385 sau 386, când a ţinut două cuvântări funebre la moartea prinţesei Pulcheria, singura fiică, în vârstă de 6 ani, a împăratului Teodosie, şi la moartea mamei acesteia, împărăteasa Flacilla.

            A mai participat la un sinod ţinut în Constantinopol în 394, după care numele său nu mai este amintit în izvoarele istorice, ceea ce înseamnă că a trecut la cele veşnice în acel an, 394.    Fiind o fire iubitoare de isihie, înclinată mai mult spre rugăciune şi reflecţie teologică decât spre activităţi practice, de organizare a vieţii bisericeşti, Sfântul Grigorie al Nyssei s-a distins îndeosebi în domeniul studiului şi interpretării duhovniceşti a Sfintei Scripturi, prin opere teologice de o certă valoare pentru apărarea dreptei credinţe, a căror profunzime de gândire îl aşează pe Sfântul Grigorie în rândul celor mai mari părinţi şi scriitori bisericeşti din istoria patristică. Bogata lui activitate de scriitor cuprinde lucrări exegetice şi omilii, scrieri dogmatice, scrieri ascetice, cuvântări şi epistole. Dar aproape toate scrierile lui au un accentuat caracter ascetic-duhovnicesc, deoarece el nu face o exegeză, pur şi simplu, a cărţilor sau a unor locuri din Scriptură, nici doar o expunere pur teoretică a învăţăturilor dogmatice, ci, totdeauna, explicarea textelor din Sfânta Scriptură îi dă prilejul de a descrie condiţiile şi modul înaintării credincioşilor în viaţa duhovnicească, iar expunerile dogmatice sunt prezentate ca temeiuri pentru acest mod de vieţuire creştinească.

            Dintre tratatele sau omiliile unde se ocupă, în scop dogmatic sau duhovnicesc, cu texte din Sfânta Scriptură, amintim:Despre alcătuirea omului, Tâlcuirea apologetică a Hexaimeronului, Viaţa lui Moise, Omilii la Eccleziast şi Cântarea Cântărilor, Tâlcuire duhovnicească la Fericiri şi Despre rugăciunea domnească. Cele mai importante scrierile cu caracter dogmatic sunt: Contra lui Eunomie (aici combate învăţătura greşită a acestui episcop arian care nega dumnezeirea Fiului),Contra lui Apolinarie (adresată episcopului Teofil al Alexandriei), Despre Sfântul Duh, Cuvântarea catehetică cea mare.

            Dintre scrierile cu un conţinut ascetic sau duhovnicesc propriu zis menţionăm: Despre feciorie, Ce înseamnă numele sau chemarea de creştin, Despre desăvârşire şi cum trebuie să fie creştinul, Viaţa Sfintei Macrina şi Viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul.

            În încheiere, amintim şi câteva din cuvântările Sfântului Grigorie rostite fie ocazional, fie cu prilejul marilor Praznice Împărăteşti sau la sărbătoarea unor sfinţi. Despre trebuinţa de a iubi şi primi cu bunătate pe săraci, Împotriva celor ce amână botezul, Nu trebuie să plângem pe cei ce au adormit în credinţă, Despre dumnezeirea Fiului şi a Sfântului Duh, La ziua luminilor sau la Botezul lui Hristos, La Sfintele Paşti sau La învierea lui Hristos, La Înălţarea lui Hristos, Despre Sfântul Duh sau La Cincizecime, La ziua naşterii lui Hristos, Despre întâiul mucenic Ştefan, La cei 40 de mucenici, La Sfântul Mucenic Teodor şi În cinstea Sfântului Vasile cel Mare.

            În Biserica Ortodoxă, Sfântul Grigorie al Nyssei este prăznuit în data de 10/23 ianuarie.