Mitropolia Moldovei recurge la centralizare. Episcopul Marchel – în dizgrația Moscovei?

Mitropolia Moldovei a decis în cadrul ultimului Sinod efectuarea unor modificări în statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova. Deocamdată, nu cunoaştem exact care ar fi noile prevederile, însă unele surse din cadrul Mitropoliei, vorbesc despre intenţia de a centraliza structurile administrative şi a diminua rolului episcopilor.

Din câte se pare, intenţia vine ca rezultat al unor conflicte dintre Mitropolie şi Episcopi, în special fiind vorba de Preasfinţitul Marchel, episcop de Bălţi şi Făleşti, care este suspectat de partizanat politic şi tentative de subminare a autorităţii mitropolitului. Potrivit unor surse din interiorul bisericii, episcopul Marchel visează de câţiva ani să preia locul mitropolitului Vladimir, depunând în această direcţie numeroase eforturi, inclusiv şi pe direcţia politică. Cu toate aceastea, se pare că Moscova nu prea a ars de dorinţă să aprecieze lupta episcopului de Bălţi.

Potrivit statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, episcopii, dar şi egumenii mănăstirilor sunt numiţi de Patriarhul Rusiei, ceea ce oferă Moscovei un oarecare mecanism de control asupra vieţii bisericeşti din Republica Moldova. Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova prevede o oarecare centralizare, iar noua redacţie ar putea conţine anumite articole care ar limita drastic activitatea episcopilor, inclusiv orice implicaţie politică. Anterior, mitropolia a dispus şi retragerea tuturor distincţiilor oferite de episcopii locali fără binecuvântarea mitropolitului, ceea ne mărturiseşte despre intenţia de reformare organizaţională drastică a structurilor bisericeşti.

Desigur, aceste modificări nu vor putea fi efectuate fără acceptul Moscovei, ceea ce ar însemna că Patriarhia nu priveşte cu ochi buni „revoluţionarismul” episcopului de Bălţi, precum şi excesele sale de „patriotism rusesc” şi românofobie, care nu mai trezesc niciun sentiment de credibilitate în Rusia, ci dimpotrivă, doar iritare. Chiar dacă anterior Moscova nu privea cu ochi buni activitatea mitropolitului Vladimir, se pare că păstrarea lui este considerată „un rău mai mic”, o soluţie mai bună decât orice schimbare radicală, care ar avea consecinţe imprevizibile, atât pentru viaţa bisericească internă, cât şi asupra relaţiilor dintre Chişinău şi Moscova.