Mănăstirea „Maica Domnului bucuria tuturor scârbiţilor”, s. Veverița , r. Ungheni

Hram: Maica Domnului tuturor scârbiţilor
Adresa: sat Veveriţa, r. Ungheni
Stareţ: egumen Spiridon (Jalbă)
Date de contact: MD-3631, s.Veveriţa, r.Ungheni
tel.0236-93-188, m.0693-53-388
Aşezare: la aprox. 70 km de Chişinău sau la 32 km de Ungheni

Istoric:

Mănăstirea Veveriţa este o aşezare monastica amplasatăîn apropierea satului cu acelaş nume. Satul Veveriţa este situat în raionul Ungheni la 3 km de traseul Ungheni- Chişinău în dreptul satului Bahmut , aceasta fiind si calea de acces. De la Chişinău până la mănăstire sunt aproximativ 70 km, iar de la Ungheni aproximativ 30 km.

Primele date documentate referitor la Mănăstirea Veveriţa datează din anul 1923, când Arhimandritul Ghenadii Vornicescu a depus o cerere înregistrată la episcopie în luna august al aceluiaş an. Tot atunci domnul C. Babara din satul Corneşti face o declaraţie (în scris ) precum că, el a vândut un lot de pământ schitului Veveriţa pentru construcţia bisericii.

Actul constituirii remis de episcopatul de Hotin concretizează data şi anul întemeierii mănăstirii. Extras din actul constituirii: “ În această zi , 20.08. anul 1923 de la naşterea lui Hristos a fost pusă temelia în dumbrava numită Veveriţa… în vecii vecilor”.

În 1925 protoereulA.Tanasev este numit preşedintele comitetului pentru construcţia schitului Veveriţa.

În iunie 1925 arhimandritul Ghenadie este investit în funcţia de stareţ al mănăstirii.

În august 1925 construcţia bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului este practic finisată, stareţul arhimandritul Ghenadie trimite o scrisoare către episcopatul de Hotinpentru ca Preasfinţitul Visarion să binecuvânteze sfinţirea şi instalarea crucilor, iar la data de 30 august în prezenţa multor oaspeţi şi enoriaşi sunt sfinţite şi instalate crucile pe biserică.

Tot în acest an locuitorii satului Sineşti dăruiesc schitului Veveriţa un lot de pământ cu suprafata de 15 hectare.

În octombrie arhitectorul-inginerG.Cupcea a examinat biserica mănăstirii şi a stabilit că, este rezistentă şi poate fi folosită în oficierea serviciilor divine după instalarea iconostasului şi celorlalte obiecte religioase.

În data de 30 ianuarie anul 1926 inginerul G.Cupcea împreună cu stareţul Ghenadie şi părintele Vichentie au stabilit următoarele.

Biserica a fost finisată, a fost instalat iconostasul, două policandre şi restul obiectelor religioase.
Blocul de locuit este alcătuit din 8 chilii şi acoperit cu şindrilă.
Beciul este amplasat la subsol.
În data de cinci iunie 1927 Biserica schitului Veveriţa a fost sfinţită.

În acelaşi 1927 preasfinţitul arhimandrit Atanasie Popescuscrie un referat despre rezultatele cercetării schitului, iar în mai 1928 scrie o cerere de eliberare din postul de preşedinte al comitetului de construire a schitului Veveriţa.

Până în 1937 printre staretii mănăstirii s-au numarat: arhimandriţii Ghenadie, Vichentie, Tarasie, Nicodim. Din 1937 – 1940 –părintele Daniil. Din 1940- 1941 – ierodiaconul Iegudiil (nepotul episcopului). Din 1941 – 1944 – părintele Iuvenalii.

În 1944 odată cu instalarea regimului comunist mănăstirea a fost închisă până în anul 1993

În aceşti ani clădirea a fost folosită în calitate de tabără de odihnă, casă de cultură şi depozit de chimicate.

În anul 1993 începe ridicarea mănăstirii din ruine, stare in care ajunse ca urmare aregimuluisovietic. Sub conducerea ieromonahuluiMatei (Popovici) treptat creşte numărul fraţilor în mănăstire. Deoarece din vechea biserică au rămas doar ruinele zidurilor, a fost luată decizia de a construi una nouă ,de asemenea, să fie ridicate noi chilii şi să fie puse bazele unei noi gospodării. Serviciul divin se oficia într-uncort militar, clopotele erau improvizate. Un alt astfel de cort servea pentru traiul călugărilor şi pelerinilor, care vizitau mănăstirea. Cu foarte mari sforţări financiare au fost ridicate zidurile mănăstirii (doar primul etaj), inclusiv ale bisericii, care nu avea acoperiş. În mănăstireefectuau serviciul divin doi preoţi: stareţul- ieromonahul Matei şi duhovnicul- egumenul Sofian, fostul stareţ al mănăstirii Dobruşa şi Căpriana. Deasemenea, erau şifraţi aflaţi la scultare.

In toamna anului 1996 a fost ridicat în grad diaconul Ioan (Popovici) şi la sfârşitul anului în mănăstire erau 2 preoţi, 1 diacon şi 12 fraţi .

In 1997 de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci au fost sfinţite şi înălţate pe cupole două cruci. A începutsă se mărească şi gospodaria , astfel către sfârşitul anului numărul fraţilor atinge cifra de 21, în afră de clerici. În acelaş an ieromonahul Matei este trecut în sanul de egumen, iar dihovnicul manastirii –egumenul Sofian a devenitschimegumenul Serafim primind schima mare.

În decursul anului 1999 au fost călugariţi 4 fraţi : călugărul Nicandru , călugărul Dormidont, călugărul Vladimir şi călugărul Iosif. În februarie aceluiaş an Preasfinţia Sa Vladimir i-a ridicat în sanul de iereu pe Ioan (Popovici) şi în cel de ierodiacon pe Nicandru. În vara aceluiaş an încă două avansări în san: ieromonahul Nicandru şi ierodiaconul Dormidont. Până la sfârşitul anului comunitatea monahală număra:

1. Staretul- egumenul Matei

2. Duhovnicul-schimegumenul Serafim

3. Iereul Ioan

4. Ierodiaconul Dormidont şi doi călugări Vladimir şi Iosif; ieromonahul Nicandru a fost trimis la ascultare în mănăstirea Japca şi 15 fraţi ascultători. Gospodăria s-a extins cu 5 hectare de pământ arabil. Începând cu1998 din diferite motive numărul fraţilor a început să se micşoreze.

Din 1998 până 2003 lucrările au decurs greu,rămânând a se efectua lucrările de interior în biserică şi chilii. A fost săpat iazul mănăstirii şi partial, ridicat gardul de cărămidă, iar la intrarea în mănăstire a fost începutăînalţarea unei clopotniţe.

În anul 2004 pentru a se extinde biserica, mănăstirii este demarată. Se construieste un nou altar.

În anul 2005 în oraşul Corneşti a fost cumpărată o încapere, cu scopul de a fi transformată în biserica” Sf. Apostol şi evanghelist Matei”.După reparaţie şi asigurarea cu obiectele de cult necesare, biserica a fost sfinţită în anul 2006 în sâmbăta lui Lazăr.

La începutul anului 2006 în data de 15.01, la vârsta de 89 ani a trecut în cealaltă lumeschimegumenul Serafim, care a fost înmormântat la cimitirul mănăstirii alături de călugărul Iosif. Nu au trecut nici 40 zile şi din cauza unui accident rutier la vârsta de 38 ani, trece în lumea cealaltă şi stareţul mănăstirii egumenul Matei.

După decesul stareţului în mănăstire au rămas: protoereul Iulian Ciobanu , iereul Ioan Popovici, călugarii Varahil şi Vladimir. Gospodăria avea 2 vaci, 20 de oi şi 50 de gaini.

În martie2006, cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir, stareţ al mănăstirii devine ieromonahul Spiridon. Împreună cu stareţul la mănăstire mai vine si iereul Victor luchin. Tot în aceaşi lună iereul Ioan Popovici este numit preot paroh al bisericii Sfântului Apostol şi evanghelist Mateidin Corneşti, care s-a despărţit de mănăstire , iar în luna iunie protoiereul Iulian Ciobanu a plecat din mănăstire şi până la moment nu s-a întors.

În februarie 2007 Preasfinţia Sa Petru Episcopul Ungheniului şi al Nisporeniului îl ridică pe stareţul mănăstirii Spiridon în sanul de egumen.

În decursul anului 2006 în mănăstire au fost efectuate urmatoarele lucrări: a fost schimbat acoperişul mănăstirii, a fost construit un nou altar, a fost amenajat un trotuar pâna la intrarea în mănăstire, iar clopotniţa a fost acoperită. Gospodăria a crescut până la 10 vaci, 130 de oi, 20 de porci, un cal, un măgar, 100 de găini, 50 de iepuri.

În anul 2008 a fost hirotonit monahul Varahiilîn sanul de ierodiacon.

A fost instalat sistemul decăldură centralizată în biserică şi chilii. A fost instalat un policandru nou şi iconostasul.

În anul 2009 a fost tuns in monahism, monahul Mina.

În anul 2010 în data de 25.07 a fost sfinţit iconostasul de catre Preasfinţia Sa Mitropolitul Vladimir. La sărbătoare au fost prezenţi un sobor de preoti şi mulţi creştini dreptslăvitori din toată republica şi din afara hotarelor ei.

Lucrările la mănăstire continuă încet, dar sigur, prin stăruinţa stareţului egumen Spiridon şi din ajutorul enoriaşilor şi creştinilor, care vin la slujbe.

Text: http://iontcaci.info/

© Foto: Pr. Mihail Bortă