Pomenirea Sfinţilor Atanasie şi Chiril, patriarhii Alexandriei

Sfantul Atanasie cel Mare (295-373) a fost unul dintre cei mai de seama episcopi care au condus Biserica crestina din Alexandria. S-a nascut la Alexandria in anul 295 sau 296, unde este instruit in cultura clasica si in teologie, probabil chiar la scoala catehetica din localitate. A fost hirotonit diacon in 319 de catre Alexandru, episcopul locului, si devine secretarul sau. in aceasta calitate, il insoteste pe Alexandru la primul sinod ecumenic de la Niceea (325), unde se impune in disputa impotriva arienilor. La moartea lui Alexandru (328), ii succede la tronul episcopal, intrucat refuza sa faca orice compromisuri cu partida arienilor, isi atrage ura acestora. Sunt raspandite impotriva lui o serie de calomnii, imparatul Constantin ii porunceste sa-l reprimeasca pe Arie, revenit din exil, in comuniunea Bisericii. Atanasie refuza.

Dusmanii sai se aduna la un sinod in Tyr (335) si il depun din treapta, pentru ca nu dupa mult timp imparatul insusi sa-l exileze la Treveri, in Galia. Revine in scaunul episcopal din Alexandria in 337, dupa moartea imparatului Constantin. Oponentii sai, strang insa randurile si il depun din nou din treapta la Sinodul de la Antiohia (339). Atanasie se retrage la Roma. Papa luliu I convoaca un sinod la Roma (341), care il achita de toate acuzele, iar sinodul de la Sardica (343) il repune in treapta. Nu se poate intoarce la Alexandria decat in 345, dupa moartea episcopului Grigorie din Capadocia, instalat de adversarii sai. Ajunge la Alexandria in 346. Intre timp ocrotitorul sau, imparatul Constans, decedeaza (350). Noul imparat, Constantius, care stapanea peste intreg imperiul roman, sustinator al arianismului, convoaca un sinod la Arles (353) si un altul Ia Milano (355), unde il condamna pe Atanasie si il inlocuieste cu un oarecare George din Capadocia. Atanasie paraseste scaunul episcopal pentru a treia oara. De aceasta data se retrage printre calugarii din desertul egiptean.

Ramane printre calugari timp de sase ani, cand revine din nou la Alexandria, in timpul imparatului Iulian, care recheama pe toti episcopii aflati in exil. Se dedica pacificarii taberelor semiariana si ortodoxa, tinand, in acest scop, un sinod la Alexandria (362). Iulian nu dorea ca pacea sa domneasca printre crestini, in consecinta el il expulzeaza pe Atanasie prin decret imperial, numindu-l „distrugator al pacii si dusman al zeilor”. Iulian moare in 363, iar Atanasie revine pe tronul episcopal, insa nu pentru multa vreme. Va fi din nou exilat de imparatul Valens in 365. El se retrage intr-o casa in afara cetatii, unde ramane patrii luni de zile. Locuitorii Alexandriei il ameninta pe imparat cu rascoala. Temandu-se de consecinte, imparatul Valens il recheama pe Atanasie. De aceasta data, el ramane in scaun pana la moarte, in ziua de 2 mai 373, dedicandu-si intreaga putere de munca pentru intarirea si promovarea crezului niceean. Biserica Ortodoxa il praznuieste la 18 ianuarie, impreuna cu Sf. Chiril al Alexandriei. Aducerea moastelor Sf. Atanasie Ia 2 mai.

In pofida unei vieti nespus de zbuciumata, Atanasie a lasat mostenire o opera deosebit de bogata. Majoritatea lucrarilor sale au ca obiect lupta pentru apararea credintei niceene. El supune argumentele exegetice si dialectice ale oponentilor sai unei analize critice, scrupuloase, dovedindu-le netemeinicia. Ajutat de vastele sale cunostinte scripturistice, teologice si filosofice, el a izbutit sa puna pe temelii solide credinta crestina ortodoxa.

Chiril al Alexandriei (+ 444), patriarh al Alexandriei, succesor al lui Teofil (+15 oct. 412). S-a nascut in jurul anului 370 la Alexandria. Este educat la scolile din localitate. Sederea in una din comunitatile monahale egiptene, pare a nu fi un eveniment sigur, desi Isidor Pelusiotul vorbeste despre o astfel de petrecere. De altfel, el insusi nu pomeneste in corespondenta sa purtata cu diversi monahi, cum ca ar fi petrecut vreo perioada oarecare in manastire. Unul din primele evenimente certe din viata sa este calatoria, in compania patriarhului Teofil, al carui nepot era, la Constantinopol spre a participa la sinodul de la Stejar (403), unde a fost depus pe Sf. Ioan Hrisostom. Se pare ca de la unchiul sau, Chiril a mostenit un duh neostoit in ale razbunarii si ranchiunei. Sentimentul de ura fata de Sf. Ioan Hrisostom, a carui singura vina fata de scaunul Alexandriei a fost aceea de a fi dat gazduire, din caritate, celor patru ‘frati lungi’, fara a intra in comuniune cu ei (Coman), a dainuit cu cerbicie pana in anul 417, cand, dupa multe ezitari, concede, trecand numele acestuia in dipticele Bisericii din Alexandria.

Dar nu numai in acest caz Chiril a aratat un spirit de intansigenta exagerata. Aceleasi manifestari aspre le dezvaluie fata de necrestini, iudei, sau novatieni. Fata de iudei a mers pana la a le distruge sinagogile si a-i alunga din cetate, confiscandu-le averile. Uciderea Hypatiei, fiica filosoful Theon, vestita conducatoare si profesoara a scolii de filosofic pagana (Mouseion) din Alexandria, a fost o actiune de care cercurile intime ale lui Chiril, daca nu cumva si el personal, data fiind cerbicia lui, nu au fost straine. Chiril ramane in istoria gandirii crestine nu atat prin aceste gesturi mai putin explicabile daca avem in vedere ca ‘uciderile, luptele si cele asemenea acestora sunt cu totul straine de cei ce cugeta la lucrurile lui Hristos’ (Socrate, Ist. bis.,VII, 15), ci pentru atitudinea sa, tot atat de ferma, in apararea ortodoxiei invataturii hristologice impotriva ereticului Nestorie. Ajuns patriarh la Constantinopol in 428, Nestorie incepe sa invete ca in Hristos exista doua persoane, o persoana divina, care se salasluieste in Iisus omul, si in consecinta Fecioara Maria nu este Theotokos, Nascatoare de Dumnezeu, ci cel mult Hrisiotokos sau Nascatoare de Hristos. In scrisoarea sa pascala din 429 Chiril ataca invatatura lui Nestorie, atac preluat intr-o scrisoare mai lunga adresata monahilor egipteni.

Urmeaza un schimb de scrisori cu Nestorie care nu are nici un rezultat si de aceea, cei doi vor apela la Episcopul Romei, Celestin. Acesta condamna invatatura lui Nestorie la Sinodul de la Roma din 430 si aproba hristologia lui Chiril. Chiril ii trimite lui Nestorie hotararea sinodului de la Roma, insotita de 12 anateme prin care ii condamna invatatura, cu avertismentul ca, daca in 10 zile nu va retracta si nu-si va indrepta erorile doctrinare, va fi caterisit si excomunicat. Pentru a se evita o schisma in sanul Bisericii, singura posibilitate care a mai ramas era convocarea unui sinod ecumenic, imparatul Teodosie II, la indemnul lui Nestorie, ii convoaca pe toti mitropolitii si episcopii la Efes in anul 431, pentru ziua de Rusalii. Acesta va fi cel de al treilea sinod ecumenic al Bisericii crestine. Nestorie este depus si condamnat, iar cele 12 anateme confirmate. Sinodul recunoaste titlul de Theotokos in mod oficial. Dupa numai 4 zile, loan de Antiohia, sosit cu intarziere, tine un alt sinod impreuna cu sustinatorii lui Nestorie. Acestia il excomunica pe Chiril.

Afland vestea, Teodosie II ii declara pe ambii prelati depusi din treapta si ii pune in inchisoare. Dupa o reanalizare a situatiei, Chiril primeste permisiunea de a se intoarce la Alexandria, unde a fost primit cu mari onoruri, fiind considerat al doilea Atanasie, iar Nestorie se retrage la o manastire in Antiohia. In 433 se realizeaza o reconciliere intre Ioan de Antiohia si Chiril al Alexandriei, primul acceptand condamnarea lui Nestorie, iscalind impreuna o marturisire de credinta, un Simbol de unire (Coman), intocmit probabil de Teodoret din Cyr, in care se recunoaste ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu. Chirii se stinge din viata la 27 iunie 444, nu fara a evita inainte de moartea sa o noua izbucnire a controversei hristologice. Chiril a lasat o opera deosebit de vasta. Desi o parte din ea s-a pierdut, ceea ce a supravietuit cuprinde nu mai putin de 10 volume din Migne (68-77). Opera sa a fost tradusa in latina de Marius Mercator, in siriaca de Rabbulas din Edessa, in armeana, etiopiana si araba. Datorita acestor traduceri, o serie din lucrarile pierdute au fost recuperate. Putem sesiza in periodizarea operelor chiriliene doua etape. Pana in anul 428 ele se ocupa de polemica antiariana, iar dupa aceasta data si pana la sfarsitul vietii sale, sunt dedicate hristologiei, in speta polemicii anti-nestoriene.

Prof. Dr. Remus Rus

http://www.crestinortodox.ro/