Viața Arhimandritului Chiril Pavlov

S‑a născut pe 8 septembrie 1919, în satul Makovskie Vîselki, într‑o familie de creştini evlavioşi, primind numele de Ivan Dmitrievich. De la 12 ani, rămânând orfan, a locuit la fratele său necredincios şi, sub influenţa mediului, s‑a îndepărtat de credinţă. După absolvirea unei şcoli tehnice, a lucrat ca tehnician la un combinat metalurgic. A luptat în Al Doilea Război Mondial timp de 6 ani, cu gradul de locotenent, fiind înrolat în Armata Roșie.

În timpul războiului s‑a întors la credinţă. Îşi amintea adesea că, stând de gardă în Stalingradul distrus, în aprilie 1943, a găsit printre ruinele unei case o Evanghelie. Acest lucru a fost pentru el un semn din partea lui Dumnezeu. „Când am început să citesc Evanghelia, mi s-au deschis ochii spre tot ceea ce mă înconjoară… de atunci am mers cu Evanghelia şi nu mi-a mai fost teamă. Niciodată. Dumnezeu se afla lângă mine, iar eu nu mă mai temeam de nimic”, mărturisea părintele Chiril.

A fost demobilizat în 1946 și a ajuns la Moscova, unde s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic, apoi la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit‑o în 1954. În 1953 a luat hotărârea să devină monah, refuzând faima și recompensele unei posibile cariere militare. A fost tuns în monahism pe 25 august 1954 în Lavra „Sfânta Treime” – „Sfântul Serghie”. În 1965 a devenit Arhimandrit și povățuitor duhovnicesc al obştii monahale, iar în 1970 econom. Mai târziu a fost numit duhovnicul Patriarhului Alexie al II‑lea şi s‑a mutat temporar în Peredelkino (unde se află reşedinţa patriarhală), continuând să‑i îndrume duhovniceşte pe monahii lavrei. A dus o viață de nevoință și sfințenie, motiv pentru care era iubit de mulți creștini, care îi cereau adesea sfatul și ajutorul. Deși vorbea puțin, cuvintele sale erau atât de convingătoare încât i-a încurajat pe oameni să-și schimbe radical viața. Maicile de la Lavra „Sfintei Treimi” și cei apropiați părintelui dau mărturie despre numeroase minuni săvârșite prin rugăciunile și mijlocirile părintelui. Mulți mărturisesc despre faptul că părintele Chiril a primit de la Dumnezeu darul vederii duhovnicești, darul discernământului și darul tămăduirilor.

Este autorul a numeroase predici şi învăţături. A scris mult în genul epistolar, trimiţându‑le arhiereilor, preoţilor, mirenilor, fiilor duhovniceşti şi chiar oamenilor pe care puţin îi cunoştea până la 5.000 de scrisori pe an, cu îndrumări şi învăţături. A primit Ordinul Bisericii Sfântului Serghie și Sfântului Vladimir. În Rusia au fost tipărite mai multe cărți cu predici și învățături duhovnicești ale Părintelui Chiril, dintre care amintim: „Timpul pocăinței”, „Să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor”, „Rugăciune către Maica Domnului”, „Predici”.

În 2003, stareţul a suferit un atac cerebral care l‑a lipsit de posibilitatea de a se mişca. „Şi totuşi el este cu noi. Iar noi suntem în inima sa blândă”, scrie monahia Natalia (Aksamentova), ajutoarea sa de chilie din ultimii ani. În seara zilei de 20 februarie 2017, după îndelungi suferințe, la vârsta de 98 de ani, s-a mutat la Domnul.

Sursa: https://doxologia.ro/