„Acum toate s-au umplut de lumină…” Sărbătoarea Învierii Domnului la Mănăstirea Suruceni

„Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumne­zeu însă, prin învierea Lui, îi „condamnă” pe oameni la nemurire, în locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrăţişează; în locul ocărilor, El le împărtăşeşte binecuvântări; în locul mor­ţii, El le dă nemurirea. Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, şi niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.” (Sfantul Iustin Popovici)

Măritul Praznic al Învierii Domnului a fost sărbătorit cu multă evlavie și bucurie duhovnicească la Mănăstirea Suruceni. Slujba Învierii a fost oficiată de soborul preoțesc al așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii. Atmosfera Sărbătorii i-a cuprins pe toți cei prezenți, purtând în mâini lumânări și candele, credincioșii au făcut ca tot așezământul monahal să semene cu o mare de lumină.

Lumina Învierii este dătătoare de viață, dar nu orice fel de viață, ci viața veșnică. Bucurându-ne de această Sărbătoare, suntem chemați la o înnoire a vieții, la trecerea din moartea păcatului la viaţa cea nouă, sfântă şi fără de prihană, pentru ca, păşind pragul morţii, să intrăm în patria cea fericită şi veşnică. În această trecere ne este aproape și ne ajută să străbatem acest drum Hristos, Paştile cel nou, Jertfa cea vie jertfită.

„Mulți dintre noi, oamenii contemporani, influențați de un stil de viață lumesc, am înlocuit adevărata prăznuire a Paștilor cu sărbători urâte și lumești Pentru mulți scoaterea Sfântului Epitaf, purtarea lumânărilor, mâncarea și poate „urmărirea” tipiconală a slujbelor însumează ceea ce numim Paști. Dar aceasta este o sărbătoare exterioară…. Paștile sunt viața lui Dumnezeu înlăuntrul nostru, împărtășirea de Duhul Sfânt, învierea noastră din moartea pe care am trăit-o prin prezența patimilor. La aceste adevărate Paști conduc făptuirea și contemplația. Atunci omul devine dumnezeu după Har și sărbătorește Paștile cele mari și veșnice. Se împărtășește din Singurul Paști viu, Care este Hristos, devine el însuși Paști pentru ceilalți,” menționează IPS Hierotheos Vlachos.

Prin Învierea lui Hristos ne apropiem de viața de după moarte, când va avea loc înnoirea vieții celei fără de moarte, care nu este o stare abstractă, nici o putere firească a sufletului, ci darul lui Hristos Cel Înviat și trăire a vieții celei întru Hristos. Sărbătoarea Învierii ne cheamă să ne învrednicim toți, ca oameni noi, să ajungem la desfătarea de viața cea nouă și de noul Ierusalim, să vedem înnoirea firii noastre: „Înnoiți să ne mutăm către viața cea nouă, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia i se cuvine toată slava, cinstea și stăpânirea împreună cu Sfântul Duh, întru Slava lui Dumnezeu Tatăl.” (Sfântul Grigorie Teologul)

În cadrul Sfintei Liturghii o mare parte dintre credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Arhiman. Trifon (Ciobanu) a dat citire Pastoralei ÎPS Părinte Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului.