„Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc…” Duminica a XVIII-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

„Faptul că se pierd trei parti din sămânţă nu-i nici vina semănătorului, nici a seminţei, ci pământul e de vină. Nici Hristos nici a Sa învăţătură nu sunt de vină că se pierd atâţia oameni, ci de vină sunt numai ei înşişi. Nu-si închină munca si dragostea lor seminţei primite, n-o apără de buruieni, n-o aşează în adâncul roditor al inimii, n-o păzesc până la vremea secerişului.” (Sf. Nicolae Velimirovici)

În Duminica a XVIII-a după Rusalii Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii mănăstirii în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. Evanghelia acestei Duminici ne pune înaintea ochilor duhovnicești Pilda Semănătorului, care ne prezintă taina cuvântului și taina seminței. Taina seminței acesteia se vădește a fi Taina Împărăției care stă în ascultarea și împlinirea cuvântului lui Dumnezeu.

La rugămintea Apostolilor, Mântuitorul Însuși tâlcuiește pilda astfel: „Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu” (Lc 8, 11). Cuvântul lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfântul Grigorie Teologul, este pâinea îngerilor, ce hrăneşte sufletul care flămânzeşte după Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care sădește în inima noastră cuvinte, sădește tot ceea ce este mai bun şi mai minunat, însă de noi depinde cum vom valorifica acest dar.

PS Ignatie, Episcopul Hușilor, menționează: „Lumea de astăzi manevrează şi manipulează, cu atâta uşurinţă, cuvinte otrăvitoare, dispreţuitoare şi calomnioase, pentru că s-a îndepărtat de cuvântul lui Hristos din Evanghelie. Cuvântul lui Hristos este singurul cuvânt care nu are îndărătul lui păcat, interese meschine şi niciun fel de sciziune interioară, aşa cum sunt cuvintele noastre, ale fiecăruia. Singurul cuvânt care ne dă echilibru şi stare de plinătate şi frumuseţe interioară este al lui Hristos. Dacă ne îndepărtăm de el, atunci lăsăm loc pentru cuvintele acestea, fără sens, de pe marginea drumului, fără direcţie, fără cale, uscate, pietroase, colţuroase şi pline de spini”.

Când omul îşi îndestulează sufletul cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci se umple cu priceperea binelui şi a raului. Sf. Sofronie Saharov ne îndeamnă:  „Este esențial să citim Evanghelia, cu care nu se poate compara nici o altă carte. Apoi, viața noastră va fi construită pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și vom începe să ne gândim, și să luam decizii în spiritul poruncilor divine.”

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Sfânta Scriptură ne luminează viața, ne înalță duhovnicește, ne scapă de gândurile rele și ne ajută să ne mutăm cugetul spre cer: „Luați în mâini dumnezeieștile cărți și primiți cu râvnă folosul cuprins în ele. Mare este câștigul ce ni-l dau ele! Mai întâi, prin citirea Scripturilor, ni se îmbogățește limba; apoi sufletul se întraripează și se înalță; se luminează cu lumina Soarelui dreptății; scapă totodată de vătămarea gândurilor rele și se bucură de tihnă și liniște multă. Ceea ce este hrana trupească pentru menținerea tăriei noastre trupești, aceea este pentru suflet citirea Dumnezeieștilor Scripturi. Este hrană duhovnicească; întărește cugetul, face puternic sufletul, îl face mai tare și mai înțelept și nu-l lasă să alunece spre patimi rușinoase; îi dă aripi ușoare și, ca să spun așa, îl mută în cer. Să nu disprețuiți, vă rog, un câștig atât de mare!”

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

 În această o sărbătorim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, una una dintre cele mai distinse „Doamne cereşti”, următoare iubirii sfinte a Maicii Domnului, făcând parte din alaiul sfintelor fecioare cuvioase sau mucenițe.

Sursa: https://manastireasuruceni.md