Cine poate fi naş de botez şi în ce condiţii

Părinte profesor, care este rolul naşilor de botez?

Despre rolul naşilor în cadrul slujbei Tainei Sfântului Botez au scris Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti precum: Sfântul Ioan Gură de Aur în Catehezele baptismale, II, 15-16; Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, cap. VII, 3; Teodor de Mopsuestia, Cateheze baptismale, sau Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) preciza că „obişnuim să-i numim pe unii ca aceştia (naşii) părinţi duhovniceşti, ca ei să afle din însăşi realitatea faptelor de câtă dragoste părintească trebuie să dea dovadă în învăţătura duhovnicească ce o dau (fiilor duhovniceşti, adică finilor lor). Căci, dacă este bine să îndrumăm spre râvnirea virtuţii pe cei care nu ne-au fost încredinţaţi, cu atât mai mult datori suntem să ne împlinim sarcina faţă de cel pe care l-am primit ca fiu duhovnicesc. Învăţaţi şi voi, naşilor, că dacă veţi fi delăsători, nu mică va fi primejdia“ (Cateheze baptismale, Sibiu, 2003, p. 51).

„Nu pot fi naşi părinţii copilului, nici monahii“

Poate fi de altă confesiune naşul, chiar dacă Botezul se săvârşeşte după rânduiala ortodoxă?

Nu, deoarece se spune foarte clar: „un Domn, o credinţă, un Botez“ (Efeseni 4, 5). Pr. prof. dr. Ene Branişte precizează: „naşii trebuie să fie credincioşi ortodocşi «în vârstă», care asistă pe cel ce vine la Botez, rostesc răspunsurile şi fac dreapta mărturisire de credinţă «în locul şi în numele» celui ce se botează. Esenţial, naşii rostesc Crezul (Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan). Ei sunt garanţi ai celui ce se botează, asumându-şi făgăduinţa solemnă că pruncul (finul) va fi crescut şi educat ca un adevărat creştin şi că va fi un bun credincios al Bisericii, Trupul lui Hristos. Naşul trebuie să fie creştin ortodox şi bun credincios, în vârstă (nu prunc sau copil) şi de acelaşi sex cu cel ce se botează. Monahii nu pot fi naşi pentru că ei, trăind în comunităţile monahale, nu pot să se îngrijească de fini. Nu pot fi naşi părinţii copilului“ (Liturgica specială, EIBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 358).

Copiii vor deprinde credinţa ortodoxă din ambianţa familiei, ajutaţi de harul Sfintelor Taine.

Care sunt îndatoririle acestor părinţi spirituali faţă de fiii lor duhovniceşti? Dar ale finilor faţă de naşi?

După ce este scos din baia Sfântului Botez, pruncul este dat naşului, iar părintele slujitor îl binecuvântează, zicând: „Îmbracă-se robul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii…“. Naşul îl primeşte în pânza albă, nouă, simbolizând haina cea nouă, îmbrăcămintea harului şi a dreptăţii. Preotul binecuvântează lumânarea, care este simbolul vieţii de lumină şi al vieţii noi, harice, în Hristos, pe care o începe finul. Lumânarea este dăruită naşului, în timp ce se cântă de trei ori: „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, multmilostive Hristoase, Dumnezeul nostru!“. Aşadar, prin rolul lor activ în ceremonialul Botezului, naşii devin părinţi spirituali ai pruncului, născându-l pentru viaţa în Hristos, tot astfel cum părinţii cei după fire, trupeşti, l-au născut pentru viaţă biologică, trupească. Pe mai departe, naşul trebuie să aibă grijă de educaţia moral-religioasă a finului şi să-l înveţe la vremea cuvenită adevărurile credinţei creştine. Naşul trebuie să fie un îndrumător pedagogic creştin pentru finul lui, să facă din el un bun credincios, un trăitor ortodox. Iar finul trebuie să asculte de primul său părinte duhovnicesc (naşul), să îl respecte în aceeaşi măsură ca şi pe părinţii săi biologici.

Devenind un bun creştin, finul trebuie să se roage pentru naşul său, să îl pomenească la Sfânta Liturghie şi să îndeplinească faţă de el faptele milei sufleteşti şi trupeşti.

Cum trebuie aleşi naşii de botez?

Naşii trebuie aleşi pentru credinţa şi viaţa lor morală. Nu poate fi naş cel care trăieşte necununat, cel care este de altă credinţă sau este ateu, cel care încalcă poruncile Decalogului şi nu preţuieşte Fericirile. Aşadar, în privinţa alegerii naşului, trebuie multă atenţie şi chibzuire din partea părinţilor copiilor.

Contează vârsta, starea materială, profesia? Ce aspect trebuie să primeze?

Sfinţii Părinţi afirmă că este mai importantă decât toate credinţa şi viaţa morală a naşilor. Primează exemplul pe care îl vor da finilor lor, în Duhul şi Adevărul Evangheliei Mântuitorului Hristos. Aspectul financiar nu ar trebui să fie relevant. Am fost impresionat când oameni fără o stare materială deosebită au fost naşi copiilor proveniţi din orfelinate.

„La Sfântul Botez destul este un naş, de va fi de parte bărbătească cel ce se botează“

Pot fi mai mulţi naşi pentru un singur benefiar?

Pr. prof. dr. Ene Branişte precizează că, de regulă, pentru fiecare candidat la Botez se cere un singur naş. El poate „lipsi“ atunci când Sfântul Botez se oficiază în condiţii „anormale“ sau „excepţionale“, în cazul botezului de necesitate. În Molitfelnicul tipărit la Chişinău în anul 1820 se precizează: „Cade-se a şti: că la Sfântul Botez destul este un naş, de va fi de parte bărbătească cel ce se botează, iară de va fi parte femeiască, numai naşă. Iară la nevoia morţii, poate să se săvârşească botezul şi fără naş“. Nu este canonic să fie mai mulţi naşi de Botez (sau de Cununie). Copiii lor nu au voie să se căsătorească unii cu alţii, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc unii cu alţii.

Dar cuplurile de tineri, aflaţi la stadiul de prietenie, pot boteza împreună? Se mai pot căsători ulterior?

Nu, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc spiritual unii cu alţii.

Cât de mult contează pentru copil ca slujba Botezului să se facă cum se cuvine, după rânduiala exactă din Molitfelnic/Agheazmatar? Să nu fie incompletă, făcută în grabă etc.

Ritualul Sfintei Taine a Botezului trebuie să fie complet, fără denaturări, aşa cum prevede îndrumătorul liturgic. Există prevăzută în Molitfelnic, în situaţii excepţionale, o rânduială pe scurt a Tainei, care începe tot cu binecuvântarea mare: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…“.

Ce botezuri v-au rămas în minte de-a lungul timpului? 

M-au impresionat, în 1990, botezurile copiilor proveniţi din orfelinate. Mi-am dat seama cât de mult înseamnă credinţa în viaţa oamenilor. Dar nu i-am uitat nici pe cei care, de altă credinţă fiind, s-au botezat ortodox, respectând, bineînţeles, rânduiala liturgică şi canonică. În felul acesta se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „Cel ce crede şi se va boteza, acela se va mântui“ (Marcu 16, 16).

Nicoleta Olaru

Sursa: www.doxologia.ro