Regele Mihai către preotul cărturar Paul Mihail: „Părinte, roagă-te pentru mine şi pentru pacea a toată lumea”

Era 31 octombrie 1942, când capitala Basarabiei îi primea pe regele Mihai şi regina-mamă Elena. Vizita regală se datora inaugurării Catedralei mitropolitane din Chişinău, după refacere, şi altor obiective cu mare încărcătură istorică românească.

În programul manifestărilor dedicate regelui a fost inclusă o oprire la fosta catedrală din Chişinău, Biserica „Soborul Vechi“, acolo unde slujea părintele cărturar Paul Mihail, care înfiinţase un muzeu istoric-bisericesc, o bibliotecă şi adusese o biserică de lemn din satul natal Cornova, jud. Orhei. Despre momentul vizitei domneşti aflăm chiar din jurnalul părintelui Mihail: „Mi-a fost dat mie de la Dumnezeu, celui din sărăcia şi glodul Cornovei ridicat, să primesc, să vorbesc şi să interesez pe regele şi regina ţării, pe mari comandanţi, pe miniştri şi înalte personalităţi. Răsplata dumnezeiască pentru toată truda, nevoia şi credinţa mea.

În această zi de 31 octombrie, în bisericuţa de lemn adusă de la Cornova, aranjată şi împodobită de mine cu icoane şi obiecte vechi, îmbrăcat în veşmintele vechi de 200 de ani, am întâmpinat în pridvorul deschis al bisericii pe regele Mihai I al tuturor românilor. După sărutarea Evangheliei, au intrat în biserică şi în faţa tuturor am dat explicaţiile necesare, am arătat cărţile şi condicile vechi de acte civile bisericeşti şi l-am servit pe dl guvernator Voiculescu de minune cu anumite vorbe în faţa asistenţei. Regina-mamă Elena a rămas impresionată când am arătat manuscriptul romanului popular aflat în Basarabia, al cărui original «a venit la noi din Bizanţ». În altarul bisericii, la lumina candelei, am arătat regelui Evanghelie, potir, cruce şi jilţ vechi. În momentul când explicam, regele a pus mâna pe Evanghelie şi a zis: «Părinte, roagă-te pentru mine şi pentru pacea a toată lumea». Copleşit de această rugăminte, am luat crucea de pe prestol şi am cerut voie să o prezint MS Reginei-mamă. Aproape în şoaptă, regele a binevoit a rosti: «Bine faci, că ea mult suferă». În aceste clipe de duhovnicie, faţă în faţă cu regele în altar, în naos era linişte, toţi aşteptau ieşirea din altar.

Păşeşte regele, urmez cu crucea pe care o ofer reginei sărutându-i mâna, îmi mulţămeşte, îmi întinde mâna. Sărută crucea, o mai admiră şi la despărţire îmi întinde iarăşi mâna. În acest moment, prof. Mihai Antonescu, miniştrii îmi întind mâinile lor, mă felicitau, iar subsecretarul de la Culte, Ion Petrovici, îmi spune: «Bine, foarte bine, ai reprezentat foarte bine Biserica, cum vă zice?» Nu-i pot răspunde, că toţi mă întreabă, mă felicită, răspunde pentru mine directorul Culturii Naţionale, prof. Hotnog, care spune că mă cheamă «Mihail». Au ieşit oficialităţile, a năvălit poporul, deasupra tumultului acesta de lume şi a fumului de tămâie aud din depărtare glasul dascălului Iustin Mihail la strana bisericii din Cornova, acum acoperită cu cărţi şi de care mă reazem de emoţie“.

Din lectura însemnărilor părintelui Paul Mihail răzbat emoţia care l-a cuprins cu prilejul vizitei familiei regale şi semnificaţia pe care a căpătat-o în rândul oficialităţilor. Totodată, momentul a fost surprins şi cu aparatul fotografic de către germanul Willy Pragher, după cum putem vedea în fotografiile păstrate în arhivele statului din Freibourg.