O poveste adevărată, despre cum s-a împărtăşit comunistul Voronin la mănăstirea Căpriana

Mi-a povestit un călugăr bătrân de la mănăstirea Căpriana, că pe vremea când Vladimir Voronin era preşedinte în RM, a venit odată în Postul Mare la mănăstire să se împărtășească…

Iar starețul mănăstirii Căpriana fiind mai tânăr, s-a cam speriat să-l spovedească pe Voronin și la trimis la acest bătrân, cu o experiență de preot-duhovnic de peste 45 de ani.

Nici acestui bătrân nu-i ardea să-l spovedească pe Voronin, dar n-avea încotro – trebuia să facă ascultare la starețul mănăstirii… Și iată, vine Voronin la bătrân și tace. Iar bătrânul, după ce au tăcut amândoi o vreme, încearcă să-l facă cumva să vorbească și-i zice: Eei… ce păcate aveți de mărturisit?.. Iar Voronin tace. Bătrânul iar îl întreabă: Aveți de mărturisit ceva anume?.. După o altă pauză, Voronin în sfârșit răspunde: Eeei… și eu, părinte, ca toată lumea… La care bătrânul mai încearcă odată: Și totuși, nu aveți chiar nimica să-mi spuneți? La care Voronin repetă iar: Eeei părinte, și eu… ca toată lumea… Ajunși aici, eu îl întreb pe bătrân: Și cum ai scos-o în capăt, părinte?.. Iar el îmi spune: Văzând eu că Voronin nu-mi spune nimic, m-am ridicat de pe sacun și am zis: Dumnezeu să-ți ierte și să-ți dezlege, toate păcatele pe care le-ai mărturisit!

Și l-am trimis la stareț să-l împărtășească… Să-și ia el focul în spinare, dacă tot îmi trimite antihriști la spovedanie…

P.S. Acuma pot să dezvălui numele călugărului bătrân, care mi-a povestit această istorie – Schiarhimandritul Iosif de la Căpriana, plecat la cele veșnice în prima săptămână din Postul Mare…

un articol de Dumitru Lăpușneanu