Este compatibil postul cu studenţia?

Sunt în mediul tinerilor de douăzeci de ani, de când am devenit student. Multe s-au schimbat: unde spre bine, undeva spre rău. Să vedem ce reprezintă postul, apoi rugăciunea în viaţa tinerilor învăţăcei?!

Tare delicată este postirea în rândul studenţilor. Şi dacă în cele două posturi de vară toţi sunt în vacanţă, atunci în Posturile Naşterii şi Învierii lumea studenţească îşi aminteşte de înfrânare.

Este un contingent de tineri, care spun că întreaga studenţie e un post, iar “dezlegarea” e la bursă şi când vin colete de acasă. Unii tare se mai tem de post, căci “nu le permite sănătatea” şi au nevoie de proteine în procesul de “acumulare a cunoştinţelor”. Mai sunt şi dintre cei care nu ştiu, nu vor să ştie şi chiar sunt contra postirii.

Totuşi, Postul cel Mare e sfânt pentru marea majoritate a tinerilor. Atâta doar că mulţi obişnuiesc să-şi scurteze perioada de postire. Unii încearcă să ţină strict o săptămână şi apoi se abţin doar miercurile şi vinerile. Un fel de sesiune duhovnicească: “n-am mâncat şi n-am băut, m-am împărtăşit şi postul s-a sfârşit”.

Şi dacă postul alimentar mai este ţinut, mult mai greu stăm la capitolul rugăciune. Or, nu prea ştiu dragii noştri studenţi că abţinerea de la anumite mâncăruri trebuie să fie îmbinată şi cu înfrânarea celorlalte facultăţi omeneşti, iar atmosfera de post e una de rugăciune mai cu osârdie.

Mi s-a întâmplat să fiu nu o dată prin căminele universităţii tocmai în perioada posturilor. Nu voi uita scena în care l-am prins pe un student “postitor”, care îşi prăjea cartofi în atmosfera unui trash progresiv ce zguduia pereţii bucătăriei.

Ar fi bine să înţeleagă tinerii noşti că viaţa de-a dreptul e un post continuu, când încerci să fugi de lucruri rele, deci de păcate şi de patimi, iar postul ar fi un mijloc prin care omul pe de o parte s-ar înfrâna, pe de alta ar deveni mai statornic.

Postul nu are nici un efect dacă nu dă naştere unei alte vieţi, mai liniştite, mai pline de bunătate, de dragoste şi de înţelepciune.

Nu vă fie frică de post, pentru că acesta dă forţe lăuntrice şi este recomandat mai tuturor (cu mici excepţii, referindu-ne la unele categorii de bolnavi şi neputincioşi). Acesta dă poftă pentru alt tip de mâncare – lăuntrică, care este la fel de necesară în procesul formării personalităţii noastre.

Deci postul nu doar este bun, necesar sau recomandat, ci este un element distinct al vieţii sănătoase şi integre.

Postul şi rugăciune dă aripi fiecăruia! Fiecare e liber să aleagă, fie zboară, fie să târâie sau se scufundă în mlaştina vieţii.

Să fim aproape de Cer, de Lumină!

Preot Octavian Moşin

Sursa: www.tineretulortodox.md