„Dacă Dumnezeu ştie toate, de ce trebuie să mă rog şi să-I spun?”

Cum putem ajunge la rugăciune curată, la statornicia gândului în rugăciune?

Iarăşi vă zic: Este cu neputinţă! Rugăciunea curată este o stare mai presus de fire. Ei, acest „cu neputinţă” să vi se facă vouă, prin lucrarea lui Dumnezeu! Acuma, lucrarea lui Dumnezeu are mai multe laturi. Tainele Bisericii, toate astea…

Când spunem în Rugăciunea de Mulţămire de după Sfânta Împărtăşanie, „să-mi fie acestea merinde spre viaţa de veci,” ce este această merinde. Este împuternicire; când eşti slăbănogit, că ai muncit mult, te aşezi niţel, îţi tragi sufletul, mănânci ceva, şi-o iei din nou de la început, şi continui să lucrezi. Aşa sunt şi aceste „merinde,” Tainele Bisericii, cu precădere Sfânta Împărtăşanie, dar toate sfinţeniile Bisericii: aghiasma, untdelemnul sfinţit, adică Sfântul Maslu, anafura şi tot ce este sfinţenie, lucruri prin care primim aceste energii, prin care putem să continuăm viaţa pocăinţei noastre, ba să o facem şi lucrătoare şi, „ajungând la Cel Neajuns”, şi noi ajungem la Cel Neajuns. Adică cele cu neputinţă omului se vor întâmpla în noi prin lucrarea lui Dumnezeu, cu împreună-lucrarea noastră.

Şi aicea profit ca să vă spun încă un lucru: De multe ori am avut şi eu întrebarea, şi mulţi tineri m-au întrebat: „Dar dacă Dumnezeu ştie toate, de ce trebuie să mă rog şi să-I spun?” Nu trebuie, dar de multe ori rugăciunea este singura metodă, singurul fel în care îmi pot arăta împreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicând „Doamne, vreau asta,” Dumnezeu ştie că vreau; dar făcând aşa, încep o împreună-lucrare. Uneori e poate singurul lucru pe care pot să-l fac, alteori se adaugă la ceea ce fac. Deci „Doamne, dă-mi răbdare!” este deja o împreună-lucrare, Dumnezeu vrea să-mi dea răbdare. De ce? Fiindcă Dumnezeu este îndelung-răbdător. Vine un moment în care pot să-mi manifest răbdarea? Încerc cum pot. Voi reuşi sau voi cădea – vedea-voi! Dar deja, cerând de la Dumnezeu răbdare, împreună-lucrez cu Dumnezeu în mântuirea mea. Nu aştept: „Pică, pară mălăiaţă, în gura lui nătăfleaţă!” Fac şi eu ceva. Şi ce pot face? Întâi să cer Domnului: „Doamne, dă-mi asta!”

Extras din Ieromonah Rafail Noica, Cultura Duhului, Editura Reîntregirea, p. 139-140