Frecvenţa la care lucrează Dumnezeu: Dragoste-Smerenie

Gheronda, atunci când mă cuprind patimile, inima mea poate lucra rugăciunea?

– Cum să lucreze inima ta rugăciunea, când ai înlăuntru patimi? Iata, ia un cablu ruginit şi leagă-l cu telefonul. Te poţi înţelege? Face scurtcircuit, ţiuie. La fel şi omul, când are înlăuntrul sau rugina, patimi, face scurtcircuite în viaţa duhovnicească; singur se scurt­circuitează. Trebuie să ia aminte la mândrie, la ego­ism, la voia proprie, la obrăznicie. Pentru că, dacă este stăpânit de acestea, nu este cu putinţă să-l cerceteze Harul lui Dumnezeu, aşa încât să se poată ruga. Tre­buie să-şi cureţe „cablurile” lui ruginite, ca să devină bun conductor şi să poata comunica cu Dumnezeu. Şi cu cât mai mult se va curăţa de patimi, cu atât mai mult va spori în rugăciune.

Patimile sunt paraziţi care împiedică dumnezeias­ca împreună-vorbire. Dacă nu sunt îndepărtaţi para­ziţii, cum va putea comunica omul cu Dumnezeu? La Transmisiuni, când cineva avea paraziţi, îi spuneam:

„Semnalul tău «zero», semnalul tău «unu». Verificaţi şi repetaţi; semnal neînţeles”.

Din pricina paraziţilor nu se auzea celălalt. Trebuia ca semnalele să fie mai sus de „trei”. La semnalul „cinci” se auzea foarte bine şi comunicarea mergea ceas. Altfel, striga, striga, dar nu se auzea, pentru că nu era bine conectat. Trebuia ca mai întâi sa conecteze emiţătorul cu receptorul staţiei lui şi apoi să se conecteze la aceeaşi frecvenţă cu Centrul.

Tot aşa şi pentru a ne conecta cu Dumnezeu, tre­buie să reglăm emiţătorul nostru la dragoste şi recep­torul la smerenie, pentru ca să ne audă Dumnezeu şi să-L auzim şi noi. Aceasta este frecvenţa la care lucreaza Dumnezeu: Dragoste-Smerenie. Omul trebuie să lucreze, pe cât îi stă în putinţă, astfel încât să prindă această frecvenţă. Atunci va avea legătura cu Dumne­zeu şi mintea lui va fi mereu la El. Fie ca să dobândiţi această legătura dumnezeiască! Amin.