Cu orice chip trebuie adusă ideea de Dumnezeu în sufletele copiilor

„Cum sfãtuiți pãrinții sã își creascã copiii, ca sã ajungã niște buni creștini?

– Problema s-a discutat. Trebuie să fii un bun creștin. E discutată chestiunea. Adică să-l educi, să fie educat creștinește. A ieșit o fetiță de aici, înaintea voastră, cu o doamnă mai tânără. Eu am întrebat-o dacă e măritată, căci părea prea tânără. Şi mi-a spus: Pãrinte, am 7 copii. Am întrebat-o despre avort. și a pus problema serios și mi-a plăcut de ea. Avortul este unul dintre cele mai mari păcate. Pentru că copilul acela e autonom, nu are voie mama să dispună de viața lui. A ales Dumnezeu ca loc de formare a pruncului pântecele mamei.

Ar putea cineva să-mi spună un loc mai bun ca pântecele de mamă? E o iubire și o jertfă uriașă. Lupoaicele, când întâlnesc copii de om, îi alăptează. Și mamele lor îi ucid?! Așa este. Fiarele acestea țin la puii lor cumplit, pe viață și pe moarte. Am văzut o luptă între câinii de la o stână, de unde eram eu, de la o mânăstire și o lupoaică cu doi pui. Și eu, când am văzut că-i acolo o bătălie, m-am dus spre tufișul acela, în pădure, și, cu cât mă apropiam eu, cu atât mai multă îndrăzneală aveau câinii asupra ei. Eu îi strigam: Sunt de partea ta! Nu te speria, sunt de partea ta! Ea, însă, văzând primejdia, că mă apropiam eu, săraca, a luat un pui în gură și a fugit. Și unul l-am luat eu. Și am văzut ce iubire de mamă!

Ce jertfă nemaipomenită! Orice animal, pentru orice fel de pui, chiar și chior, șchiop, se luptă pe viață și pe moarte. Deci, este un foarte mare păcat avortul. Să atragem atenția, ca duhovnici, părinților că au o canonisire nițel mai mare. Oprire de la împărtășit ani de zile, cu canon. N-am exagerat, dar n-am putut nici trece peste asta. Și atunci, copilul ăsta, vedeți, nu face decât ceea ce faci tu: nu mișcă decât după cum vede mișcarea ta. Nici unul din părinți nu-l învață pe copil să vorbeascã. Și totuși, copilul, după doi-trei ani, începe să vorbeascã. De ce? Pentru că te aude pe tine. Dar și face ceea ce faci tu. El ia tot ceea ce faci tu. Și atunci, ia fiecare mișcare și fiecare cuvânt.

Deci trebuie să fii controlat întotdeauna, când este vorba de viața și educația copiilor tăi. Să nu fie desfrâu, beții, certuri, cutare. Acestea toate și nepotrivirile au distrus familiile. Pentru că a avut dreptate Sfântul Ioan Scărarul când a spus că raportul între dreptate și pace este de 2 la 8. Adică pacea e de patru ori mai mare decât dreptatea. Aplică principiul ăsta aici: Lasă, domnule, o să plătești totul!… Lasă, că vedem noi cine a avut dreptate!… Dar de ce neapărat trebuie să-ți faci dreptate când n-ajungi decât la o satisfacție drăcească, animalică? Creșterea copiilor este, de fapt, așa cum vorbeam, creșterea frățiilor voastre cu frica de Dumnezeu. Cu orice chip trebuie băgată ideea de Dumnezeu în sufletele copiilor. Și pe urmă cizelați cu adevărul de credință, așa cum l-a propovăduit Mântuitorul, cu tradiția Bisericii, cu toate. Și cu iubire, mai ales.”

  Ne vorbește Părintele Arsenie, Arhimandrit Arsenie Papacioc, Editura Mănăstirii Sihăstria, p. 122-124