„Dați mulțumire pentru toate!” (1 Tes. 5, 18) Duminica a XXVIII-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

Să nu fim nemulţumitori. Este un lucru înfricoşător nerecunoştinţa. Cârtim în continuu, murmurăm în continuu, vrem şi asta, vrem şi cealaltă, de ce să n-o am şi pe asta, de ce să nu o am şi pe cealaltă. Iar pentru cele pe care le avem deja, nu spunem un „Slavă Ţie, Dumnezeule”, de parcă Dumnezeu ar fi fost împrumutat la noi, iar acum şi-a întors datoria. Noi suntem incapabili să spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule” pentru darurile pe care ni le-a dat deja, dar cum vom păzi cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Mulţumiţi pentru toate”? (Stareţul Nikon Aghioritul)

În Duminica a XXVIII-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Mesajul parabolei acestei Duminici ne prezintă vindecarea a zece leproși, nouă dintre ei s-au mulțumit doar cu darul tămăduirii de lepră de la Hristos, iar cel de-al zecelea a primit și vindecarea sufletului. Ce-au făcut leproşii, văzând că s-au vindecat? Dintre toţi, doar unul singur s-a întors să-I mulţumească lui Hristos, pe când ceilalţi şi-au văzut de drum fără să le mai pese de Cel ce le-a făcut lor bine, de Mântuitorul lor. Recunoștința a fost și rămâne o fapta rară la oameni.

„Nimic pe lume nu-i mai urât decât nerecunoștința, nimic mai jignitor și mai distrugător de suflet. Ce poate fi mai urât decât ca omul să tăgăduiască și să ascundă binele care i s-a făcut? Și ce-i mai urât decât să plătești milostivirea cu nemilostivire, încrederea cu neîncredere, cinstea cu necinste și binele cu batjocură? Nerecunoștința așterne un nor negru între omul nerecunoscător și Ochiul cel preacurat din ceruri, lumina cea fără de amestecare cu întunericul, bunătatea cea neamestecată cu răul”, ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Noi îi mulțumim lui Dumnezeu? Dăm oare slavă în fiecare zi că vedem lumina soarelui, că ni s-a mai oferit o zi de viață, pentru şirul lung de daruri pe care ni le trimite Tatăl nostru milostiv? Fiecare poate să-și răspundă singur.

„Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântări îmbelşugate şi lucrează întotdeauna pentru binele nostru. Toate bunurile pe care le avem sunt daruri ale lui Dumnezeu. Toate le-a făcut ca ele să slujească făptura Sa, pe om, şi să se jertfească pentru el: de la animale şi zburătoare, mici şi mari, până la plante – ba chiar şi Dumnezeu Însuşi S-a jertfit ca să elibereze pe om. Să nu fim nepăsători pentru toate acestea şi să-L rănim cu marea noastră nemulţumire şi nesimţire, ci să-I mulţumim şi să-L slăvim,” ne îndeamnă Sfântul Paisie Aghioritul.

Dumnezeu nu are nevoie de recunoştinţa noastră, mulțumirea noastră nu-I schimbă nici starea, nici fiinţa, însă omului i-o schimbă din temelie. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu ne întărește credința, ne risipeşte tristeţea, alungă descurajarea. Am fi cu toţii mult mai împliniți dacă i-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

”Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule Atotțiitorule, Cel ce ești și Cel ce erai, și Cel ce vii…” (Apoc. 11,17)

Sursa: https://manastireasuruceni.md/