Viața Sfântului Preacuvios Ilie de la Murom, nevoitor al Lavrei Pecerska

Sfântul Preacuvios Ilie de la Murom este unul dintre cei mai cunoscuți nevoitori ai Lavrei Pecerska din Kiev, fiind cinstit de Biserica Ortodoxă atât ca viteaz apărător al pământului rus, cât și ca pustnic bineplăcut lui Dumnezeu, care a unit în chip desăvârșit puterea trupească cu smerenia și pocăința.

Sfântul Ilie s-a născut în cetatea Murom, într-o familie de țărani binecredincioși. Din copilărie, prin iconomie dumnezeiască, a fost lipsit de puterea de a merge, fiind țintuit la pat timp de mai mulți ani. Această neputință trupească i-a fost, însă, prilej de întărire sufletească, învățând răbdarea, rugăciunea și nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu.

Într-o zi, după cum mărturisește tradiția, trei pelerini necunoscuți i-au cerut apă. Deși le-a spus că nu se poate ridica, aceștia l-au îndemnat cu stăruință, iar în clipa în care s-a ridicat pentru a le împlini cererea, Sfântul Ilie a primit vindecare deplină și o putere trupească neobișnuită. Această minune a fost începutul unei vieți de slujire jertfelnică.

Întărit cu putere de sus, Ilie a devenit apărător al patriei sale, luptând împotriva năvălirilor păgâne și ocrotind poporul nevinovat. Nu a luptat din slavă deșartă, ci din dragoste de aproapele și din dorința de a păstra pacea și credința strămoșească. Tradiția îl pomenește ca pe un viteaz neînfricat, dar drept și milostiv, care nu ridica sabia fără dreaptă judecată.

Ajuns la maturitate și simțind deșertăciunea slavei lumești, Sfântul Ilie a părăsit viața de ostaș și s-a îndreptat către Kiev, unde a intrat în obștea Lavrei Pecerska, lepădându-se de cele lumești și îmbrăcând haina smereniei monahale. Aici s-a nevoit în post, priveghere și rugăciune neîncetată, petrecând mult timp în peșteri, în tăcere și adâncă pocăință.

În Lavră, Sfântul Ilie a devenit pildă de ascultare și blândețe. Cel care odinioară biruia prin puterea brațului a învățat să biruie patimile prin lacrimi și rugăciune. Puterea sa s-a preschimbat în tărie duhovnicească, iar curajul – în statornicie în credință.

Sfântul și-a sfârșit viața în pace, adormind în Domnul ca monah al Lavrei Pecerska. Trupul său a fost așezat în peșterile mănăstirii, unde se păstrează până astăzi neputrezit, mărturisind sfințenia vieții sale. Cercetările arată că Sfântul Ilie a purtat urme de răni adânci, primite în lupte, iar moartea sa ar fi survenit în urma unei lovituri primite în apărarea cetății și a credinței.

Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Preacuvios Ilie de la Murom ca pe un ocrotitor al ostașilor, dar și ca pe un model de pocăință și întoarcere către Dumnezeu. Viața sa ne arată că sfințenia nu este legată de o singură cale, ci că orice stare – fie de luptă, fie de liniște – poate deveni prilej de mântuire atunci când omul își încredințează viața lui Dumnezeu.

Rugăciunile Sfântului Ilie de la Murom să ne întărească în credință, să ne dăruiască curaj în ispite și smerenie în biruințe, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Amin.

Text redactat în baza Sinaxarului și a tradiției hagiografice a Lavrei Pecerska din Kiev.
Adaptare în limba română.