„Cerurile s-au deschis!” Sărbătoarea Arătării Domnului la Mănăstirea Suruceni

„Olarul are nevoie de două elemente ca să refacă un vas: de apă, ca să amestece lutul, și de foc, ca să ardă și să usuce plămădeala. La fel a procedat Dumnezeu, Marele Olar, cu plămada omenească. Vrând să remodeleze firea noastră stricată de păcat, Dumnezeu a folosit foc și apă. Focul a venit de la El, pentru că Dumnezeu este „foc mistuitor”, care arde răul, iar apa a fost luată din râul Iordan.” (Sfântul Nicodim Aghioritul)

În duh de rugăciune au fost obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie praznicală de Sărbătoarea Arătării Domnului. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii. Pericopa evanghelică a Sărbătorii (Mt. 3, 13-17) printr-un mesaj scurt exprimă Taina descoperirii Preasfintei Treimi oamenilor. Această descoperire s-a făcut la Botezul Mântuitorului pentru ca să ne încredinţeze că primind Taina Botezului, L-am primit pe Dumnezeul Treimic în viaţa noastră. La Botez sufletul nostru devene asemenea unui cer deschis în care coboară Dumnezeu, Sfânta Treime.

„Bucuria sărbătorii Botezului lui Hristos constă în percepția cosmică a universului, în credința că putem oricând să purificăm orice, să curățim, să reînnoim, să readucem la viață: oricât de murdară și învolburată ar fi viața noastră, pe care am transformat-o într-o adevărată mocirlă, ea poate oricând să fie curățită prin torentul apei vii. Căci această sete a omului de cer, de bine, de desăvârșire, de frumusețe, singura care poate să facă din el un om, nu este moartă și nu poate muri”, ne spune părintele Alexander Schmemann.

Trăim cu toții nostalgia fericirii paradisiace a primilor oameni, însă fără a o mai putea atinge prin propriile puteri. Ca să ne readucă la starea întru care am fost zidiți, vine în lume Hristos: Se naște trupește ca un om și Se botează ca să arate că-Și însușește toate ale noastre. Sfântul Nicolae Velimirovici ne spune: „Hristos a intrat în apa Iordanului nu ca să Se curățească pe Sine, ci ca să înece simbolic pe omul cel vechi. S-a botezat ca omul cel vechi al păcatului să moară și să se poată naște cel nou, după chipul Său”.

Mântuitorul Hristos S-a botezat pentru a pune început Botezului nostru. Când privim în apă, ne observăm chipul. La fel ar trebui să privim, simbolic, în apa Botezului și să redescoperim frumusețea și măreția acestei Taine pe care am primit-o fiecare dintre noi. Taina Botezului ne reînnoiește întreaga ființă, ne umple de lumină și de har și ne dă posibilitatea de a deveni sfinți. Omul, însă, nu este în stare să păstreze singur această stare de lumină și de har, având nevoie de împreună-lucrarea cu Dumnezeu, de puterea Sa, care susține efortul și deschiderea omului.

Dimensiunea cosmică sfințitoare a Epifaniei se descoperă și la Sfințirea Aghesmei Mari. Biserica reînnoiește astfel sfințirea apelor dăruită lumii prin Botezul lui Hristos în Iordan. Tocmai de aceea, rânduiala acestei slujbe este săvârșită în afara lăcașului de cult, ieșirea în procesiune exprimând simbolic sfințirea întregii creații. Apa, element primordial al vieții, devine purtătoare de har, iar prin ea se binecuvântează nu doar omul, ci întregul cosmos. Bucuria Teofaniei izvorăște din această lucrare mântuitoare care cuprinde întreaga făptură, vestind lumii că viața, oricât de tulburată ar fi, poate fi curățită, reînnoită și adusă din nou la lumină prin harul lui Dumnezeu.

După încheierea slujbei, a fost oficiată Sfințirea cea mare a apei.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/