În această insulă nu mai există şerpi!

Odată, într-un sat, slujea un preot evlavios la o biserică veche, foarte joasă. A rostit: „Uşile, uşile, cu înţelepciune…” a luat în mâini Sfântul Aer şi a început să-l mişte deasupra Sfintelor daruri. În timp ce preotul rostea Crezul, deodată din tavanul Sfântului Altar a căzut o şopârlă chiar în Sfântul Potir şi s-a înecat. Preotul, netulburat, a contnuat Sfânta Liturghie ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic!

S-a împărtăşit el, a împărtăşit şi doi-trei creştini care erau în biserică, şi la sfârşit a potrivit Sfânta Împărtăşanie mâncând şi şopârla.

A mâncat-o căci era udată în sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Cum să nu te minunezi în faţa credinţei acestui preot, cum să nu te închini în faţa lui! O minune vie…! Cum să nu îngenunchezi şi să nu săruţi picioarele acestui preot fără nume care a mărturisit fără teamă şi în fapt credinţa lui, în timpul acelei Sfintei Liturghii de neuitat pentru el.

Adăugăm şi un al doilea eveniment asemănător, mai tragic însă:

Înainte cu mulţi ani, discutând cu un credincios, acesta m-a întrebat:

– Dacă va cădea o muscă în Sfântul Potir o mâncaţi?

– Iar eu i-am răspuns:

– Da (pentru că mi se întâmplase).

– Apoi mi-a zis:

– Ştiţi ce s-a întâmplat la locul meu de naştere, la Psara? Într-o zonă a insulei care se numeşte Fidolakos (groapa şerplor) este o mănăstire a Sfintei Matroana. În vremurile de altă dată, locul avea mulţi şerpi.

O dată, la Liturghie, din turla Sfântului Altar a căzut un şarpe mic, chiar în Sfântul Potir, imdediat după prefacere.

Preotul s-a cutremurat şi s-a înspăimânatat. Ce să facă? Nu putea să-l arunce pentru că se îmbibase de Sfânta Împărtăşanie. A împărtăşit pe puţinii credincioşi care veniseră la Sfânta Liturghie şi la sfârşit a fost nevoit să-l mănânce. Harul lui Dumnezeu l-a scăpat, ca pe atâţia alţii şi n-a păţit nimic. Sufleteşte, însă, a fost afecat mult.

Indignat, aşa cum era îmbrăcat, a ieşit din biserică şi cu strigăte de durere i-a cerut lui Hristos ca şerpii să piară din insula aceea. Cu adevărat în această insulă nu mai există şerpi!

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.295-296