Pun început bun – practica de fiecare zi

În faptă, să pui început înseamnă să te străduiești în fiecare zi să faci puțin mai mult decât ieri.

Să faci puțin mai multă rugăciune și  să o faci puțin mai fierbinte. Până ieri, când te întâlneai cu prietenii tăi, ori îi cercetai și făceai pe încruntatul, ori influențat de indispoziția ta le cereai prea mule. Acum, tocmai pentru  că te-ai încredințat lui Dumnezeu, tocmai pentru că ai pus început bun și trebuie să pui ceva în faptă, încearcă să fi mai răbdător, încearcă să fi mai bun, să fii mai blând, încearcă să nu vorbești pentru că poți spune vorbe mai puțin bune care vor vătăma, străduiește-te să faci ceva  ce n-ai făcut până ieri,  pune puțin brațul să ajuți pe cel care are nevoie.

Vei ieși și vei întâlni un necunoscut, un coleg, un colaborator, pe vecinul tău și te vei strădui, orice ai fi auzit, ori ai fi aflat, ca om al lui Dumnezeu care a pus început bun, să-i vezi pe toți ca făpturi ale lui Dumnezeu, ca îngeri ai lui Dumnezeu, pentru că pot deveni îngeri ai lui Dumnezeu. În loc să vorbești pe cineva de rău, în loc să-l exploatezi, fă o  rugăciune, spune un cuvânt dinlăuntrul tău: „ Doamne, și aceasta este făptura ta, ajută-l, miluiește-l!”

Astfel, în fiecare clipă, în fiecare împrejurare aducându-ți aminte că ai pus început, aducându-ți aminte că te-ai încredințat lui Dumnezeu, atunci când va ieși din subconștientul tău o exprimare necontrolată pe care acum o poți controla, te vei strădui să faci ceea ce ar face un Sfânt, ceea ce îți spune Hristos să faci în ceasul acela.

Extras din “Sufletul meu, temnita mea”, Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină, 2009, p.30-31