Cel ce trăieşte în păcate nu se deosebeşte cu nimic de cei morţi

Inima omului este un câmp năpădit de spinii păcatelor. Caută întotdeauna să fii învingătorul patimilor tale, iar nu învinsul lor. Smulge gândurile rele din inimă şi cugetă la poruncile lui Dumnezeu care opresc această lucrare rea.

Dacă satana a avut atâta putere ca să localizeze în noi păcatele, atunci Domnul Iisus Hristos, Creatorul nostru, desigur că este mult mai puternic să ni le dezrădăcineze. În lupta cu păcatul, cere ajutorul Aceluia, Care a spus: „Fără de Mine nimic nu puteţi face nimic (bun)” (Ioan 15,5) şi vei ieşi biruitor din luptă. Căci sufletul poate să se împotrivească păcatului, dar nu poate dezrădăcina răul fără ajutorul lui Dumnezeu.

E lesne să faci păcatul, dar nu e uşor să te eliberezi de el. Cine nu urăşte păcatul, chiar de nu va face păcatul se numără cu păcătoşii. Un stareţ a spus: „Minunat lucru, noi săvârşim rugăciunea în aşa fel încât ni-L înfăţişăm pe Dumnezeu ca şi cum El ar fi de faţă şi aude cuvintele noastre. Iar când păcătuim facem în aşa fel (şi ne amăgim) ca şi cum El nu ne-ar vedea (Vechiul Pateric). Însă nimic nu este ascuns în faţa lui Dumnezeu Judecătorul, de aceea zadarnic căutăm să păcătuim în ascuns”.

Orice păcat nou pune o nouă pată pe sufletul nostru. Mai bine este să ne lipsim de miile de înfrumuseţări ale trupului, decât să înfăţişăm Atoatevăzătorului cea mai mică pată de pe suflet şi conştiinţă. Fugi chiar de cele mai mici păcate, pentru că cel ce nu se îndepărtează de cele mici, negreşit că va cădea şi în cele mari şi grele. Cel ce trăieşte în păcate nu se deosebeşte cu nimic de cei morţi. Şi un singur păcat, luat ca jignire adusă măreţiei lui Dumnezeu, e vrednic de chinuri veşnice şi de moarte. Între a făptui păcatul şi a fi omorât, mai bine să mori, când nevoia ţi-o cere, decât să păcătuieşti. Un păcat totdeauna te duce la alt păcat. Se socoteşte că ţi-a pricinuit cea mai mare nenorocire dacă-ţi va satisface pofta în vreun lucru oarecare, căci împlinirea unei singure pofte trezeşte alte multe pofte. Cel care nu vede cât de pierzător este păcatul, este un orb cu ochi.

Priveşte mai adânc în inima ta; şi vei vedea singur că orice gând rău, orice dorinţă rea şi orice faptă rea îţi aduc ruşine. Faptele rele, încă înainte de gheenă, chinuiesc conştiinţa ta aici pe pământ. Nimeni nu-ţi ştie gândurile, dorinţele şi faptele tale, dar va veni vremea când toate se vor afla.

Când te apucă ispitele şi gândurile cele rele, roagă-te cu tărie şi cu suspine: Doamne, miluieşte-mă; Doamne, nu mă lăsa pe mine; Dumnezeule, grăbeşte-te spre scăparea mea; Doamne, grăbeşte-te spre ajutorul meu!, şi aşa nu vei mai fi biruit de gânduri. Ridică-ți adesea mintea spre rugăciune şi vei distruge gândurile rele care se apropie de inimă.

Extras din Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Mărgăritare duhovnicești, Editura Credința strămoșească, 2004, p. 122-123