Viaţa religioasă – este sau nu importantă pentru sănătate?

Credinţa în Dumnezeu nu poate fi scoasă din inima oamenilor. Toţi cei care au încercat, au eşuat jalnic. Majoritatea oamenilor iau decizii şi acţionează conform credinţei lor într‑un Dumnezeu transcendent. Aici Dumnezeul transcendent este Dumnezeul unic al lui Israel  – Cel în Treime slăvit de către creștini.

Aproximativ 70% din locuitorii planetei au credinţe şi convingeri religioase, îşi conturează un anumit sistem de valori şi în funcţie de aceste convingeri iau decizii în viaţă. Deci viaţa religioasă a oamenilor nu poate fi neglijată, aşa cum încearcă multe şcoli de psihoterapie sau medicină psiho‑somatică.

În spaţiul nostru răsăritean religia creştină‑ortodoxă este acceptată şi manifestată direct de două milenii. Omul creştin este în acelaşi timp omul de demult şi omul recent. A fi botezat în numele Sfintei Treimi – Tatăl, Dumnezeul Unic al lui Israel, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt, Purcezător de la Tatăl şi trimis de Fiul – este un chip natural de a intra în Biserică la naştere şi a rămâne până dincolo de moartea biologică.

Unii teologi spun că Ortodoxia nu este o religie, ci este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, este Biserica însăşi, adică o lucrare teandrică, divino‑umană, care trece prin lume sfinţind lumea fără să se lase maculată de lume.

Omul ecclesial este un om liber, cu şanse maxime de a obţine vindecarea în lumea aceasta. În acelaşi timp el este şi liber să refuze apartenenţa la spaţiul ecclesial.

Biserica este formată de oameni în curs de vindecare. Este un spital, nu un tribunal. Ea este puternică – „… nici porţile iadului nu o pot dărâma”– pentru că în fiinţa ei au existat şi există mulţi oameni sfinţi, chiar dacă noi nu‑i cunoaştem personal sau nu am auzit de ei. De aceea Biserica este cea mai veche instituţie din lume.

sursa http://activenews.ro