Canonul dat Părintelui Paisie de Cuviosul Porfirie

Părintele Porfirie a fost începutul apropierii mele de cuvioșii bătrâni, atunci când am venit pentru prima oară în Grecia, la vârsta de 19 ani, ca student la Drept. Cuviosul Porfirie nu s-a împăcat foarte bine cu caracterul meu și m-a zorit să-l am duhovnic pe Părintele Iacov Tsalikis din Evvia:

– Acela e un om sensibil, iar tu ai nevoie să-ți legi parcursul tău duhovnicesc de oameni sensibili. Mai treci pe aici din când în când, să mai vorbim.

Pricina pentru care l-am întâlnit atunci pe Părintele Porfirie fusese o problemă pe care o aveam ca student.

Părintele Porfirie se ferea sistematic de orice profetism, deși avea, atât de puternice, harismele înainte-vederii și străvederii. […]

Mai târziu, după ce fusesem hirotonit diacon în Cipru, am continuat să-i vizitez, mai ales pe Gheronda Iacov, cel puțin de trei ori pe an. Pe atunci se ițise așa, printre credincioși, preocuparea de cele viitoare. Și i-am spus Părintelui [Iacov]:

– Părinte, în Cipru, dar și în Atena, circulă diverse cărți, iată una scrisă de un arhimandrit grec care spune că se apropie a Doua Venire a Domnului, s-a făcut vâlvă. Ce ziceți despre asta? De ce nu spuneți nimic? De ce nu spuneți oamenilor limpede ce trebuie să facă? Biserica ce are de spus lumii?

Asta îl întrebam pe Părintele Iacov. Iar Părintele Iacov mi-a răspuns cu un ifos foarte autoritar, lucru pe care nu-l făcea foarte des. El vorbea foarte smerit, mai smerit decât orice alt Bătrân am cunoscut. Zicea despre el:

– Eu sunt un lucru prost.

Astfel de expresii folosea de obicei. Dar, totuși, atunci când a venit vorba de chestiunea asta, mi-a spus următoarele:

– Ascultă, Părinte Neofit! Părintele Porfirie și Iacov cel nerod (asta zicând despre sine), nu vorbesc despre nimic, nici despre cele prezente, nici despre cele viitoare, decât dacă le descoperă Duhul Sfânt. Iar așa ceva, mie nu mi s-a descoperit de către Duhul Sfânt, nici despre Antihrist, nici despre războaie.

Există și o scrisoare, ar fi bine ca, la un moment dat, deținătorii ei de la o anumită mănăstire din Sfântul Munte, să o publice. Eu o cunosc: e scrisă de Cuviosul Porfirie și e adresată Părintelui Paisie. Pentru mulți, ea ridică anumite probleme, dar e mai bine să le ridice, decât să cădem în exagerări. Cuviosul Porfirie îl prețuia foarte mult pe Părintele Paisie, mie personal mi-a spus despre el că este „om al lui Dumnezeu”. Epistola asta spune:

Iubite Părinte Paisie,

Ce ai pățit? Dacă va fi eliberat Constantinopolul, asta e treaba politicienilor și generalilor, iar nu a monahilor, nici măcar a arhiereilor. Dacă va veni Antihristul, asta este treaba arhiereilor, ei sunt responsabili să aducă la cunoștință oamenilor. Iar când va veni ceasul acela, Dumnezeu va scoate la iveală arhierei luminați, care, la rândul lor, vor lumina oamenii. Noi, ieromonahii, liturghisim pentru mântuirea lumii acesteia, în vreme ce monahii plâng pentru păcatele noastre.

Și pentru că te iubesc, iar tu mult Îl iubești pe Hristos, îți dau canon să nu mai vorbești despre acestea din prea multa ta dragoste ce o ai pentru Asia Mică și pentru elenism.

Într-adevăr, om al lui Dumnezeu fiind, Bătrânul Paisie a făcut ascultare acestui mai mare între Bătrâni, Părintelui Porfirie, și de atunci nu a mai vorbit despre acestea.

Sursa: Fragment dintr-un interviu al Mitropolitului Nefit de Morfou realizat de Manolis Kalaitzidis pentru emisiunea radio „I Orthodoxía sýmera”.

pemptousia.ro