O istorioară cu o vedenie falsă

La un călugăr seara, când voia să se culce, intra un înger la el în chilie, atât de strălucitor încât îi lua ochii. Şi când intra el, venea şi cu mireasma bună, ca să zica că este de la Duhul Sfânt.

Nu-l îndemna la rău, ci atât îi spunea : ” Scoală-te, robul lui Dumnezeu, lă rugăciunea şi pravila ta !” Iar el spunea : „Eu mi-am făcut rugaciunea „. Dar îngerul spunea : ” Nu. Mai roagă-te „. „Eu mi-am făcut pravila „. Iar el spunea : ” Nu ştii ce spune Apostolul Pavel : Neîncetat vă rugaţi ? ” Şi când voia să se culce, iar îl scula.

Omul, dacă nu doarme, se tulbură. Nu-l lăsa îngerul să se odihnească. Şi l-a sculat aşa timp de vreo trei luni. Iar călugărul zicea : ” Cum să nu mă rog, dacă vine îngerul Domnului, că aşa zice Sfântul Apostol Pavel!” Tulburându-se el aşa, a slăbit şi s-a îmbolnăvit. Şi se întâlneşte cu un sihastru bătrâ, că în pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfântului Antonie cel Mare. Bătrânul îl vede aşa slab şi tulburat şi-i zice :

– Ce ai frate ? Cum o mai duci ?

– Părinte, bine o duc.

Era un cuvânt de mândrie. Însă omul trebuie să zică cu smerenie că nu face nimic bun.

– Cum bine? zice părintele.

– Părinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni mă scoală îngerul la rugăciune !

– Şi cum te scoală ?

– Când mă culc, el vine lângă mine, mă scoală la rugăciune şi se roagă şi el cu mine !

– Ia aminte, frate, că acela nu este îngerul Domnului. Acela este satana, care te pândeşte pe tine !

– Dar cum, părinte ? Eu văd că de când mă scol sunt bolnav şi tulburat şi niciodată n-am umilinţa că mă împietresc la inimă …

– Uite aşa să faci. Când va veni să te scoale la rugăciune, să zici : ” Eu nu vreau să ma scol acum, ci când va veni vremea, la miezul nopţii. Atunci o să ma scol. Nu mă scula tu pe mine „.

Dacă iţi va spune că este îngerul Domnului, să-i spui : ” Eu sunt un om păcătos şi nu-s vrednic să mă scoale pe mine îngerii !” Diavolul, când aude de smerenie, fuge. El nu vrea să spui că eşti om păcătos niciodată, că el a căzut din mândrie. deci, aşa să-i spui : ” Eu sunt un om păcătos, nevrednic să ma scoale îngerii. Când voi vrea mă voi scula,; când nu, voi dormi. Tu să nu mai vii la mine !”

Şi s-a dus calugarul seara acasă şi cum a ajuns, s-a culcat. Şi a venit îngerul acela şi i-a zis :

– Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta !

– Nu mă scol !

– Păi de ce ?

– Când voi vrea eu o să mă scol, nu când vei vrea tu !

– Blestematule calugar, te-ai dus la bătrânul acela, care este un călugăr mincinos şi faţarnic. El te-a învăţat să nu mai asculţi de mine ! Dar călugărul acela este iubitor de argint. Că a venit la el un om sărac şi i-a cerut un ban, iar el a zis că n-are. Şi totuşi are trei arginţi pe un geam. Are trei bani şi-i ţine într-o carte pe geam. Şi a zis către sarac că n-are bani.

Apoi s-a făcut nevazut. Dar călugărul a zis :

– Blestematule diavole, eu văd acum că eşti tatăl minciunii !

Apoi bătrânul s-a intalnit cu călugărul. El era înaintevăzător. Şi i-a zis călugărului : ” Nu-i aşa că ţi-a zis că am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un beţivan, care face numai rău; l-am văzut beat şi ştiam că o să vină o femeie săracă a doua zi şi am ţinut banii să-i dau la acea necajită, nu la beţivan. Dar tu ia aminte, frate, că eu ştiu ce ţi-a spus despre mine, că sunt iubitor de argint, faţarnic şi mincinos. Deci să nu-l mai asculţi că te duce la pieire, macăr că te scoală la rugăciune „.

Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.

***

Să ştiţi că diavolul se arată în chip de înger, sau în alt chip, sau în chipul lui Hristos, sau in chip de arhanghel, de sfinţi, de ierarhi, de cuvioşi. El întâi te învaţă bine, până i te închini lui. Iar după ce te închini lui, te duce la pierzare. Nu venea diavolul la un călugăr timp de 30 de ani şi-i spunea taine mari ? Adică : ” Părinte, eu sunt îngerul Domnului. Ia seama că peste 7 -8 zile or să-l prade pe călugărul cutare. O să-i ia lucrurile lui şi o să le ascundă în cutare peşteră. Ţine minte, să le iei de acolo şi să le aduci călugărului înapoi „. Apoi i-a îndemnat diavolul pe aceia să fure, şi le-a arătat că este înger.

Se duce ” îngerul ” acela în chip de călugar şi zice : ” Vai de mine, m-au pradat hoţii, mi-au luat tot !” iar călugărul cel amăgit i-a zis : ” Hai că-ţi spun eu unde sunt lucrurile tale. A fost îngerul Domnului şi mi-a spus unde sunt. Sunt în cutare peşteră „. Le-a gasit acolo. Şi a zis : ” Măi, chiar că a fost îngerul Domnului, din moment ce a ştiut unde au fost puse lucrurile mele „.

Aude un batran de acestea şi le spune că aceia sunt diavoli, şi cel care i-a pus să fure, şi cel care se arată în chip de înger, ca să creadă în minciunile lui şi să-i ducă la pierzare pe toţi. Atunci a întrebat : ” De unde ştii, părinte, că ei spun adevărul ? Aceştia sunt draci pitoniceşti care spun viitorul, cunosc viitorul şi spun ce-o să fie peste o săptămână, peste o lună, ca să crezi lor şi apoi să te prăpădeşti.”

Ne vorbeşte Părintele Cleopa. Vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004. Р. 28–32.