28 ani de la trecerea la Domnul a Patriarhului Iustin Moisescu

Se împlinesc, astăzi, 28 de ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire patriarh Iustin al României.

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la 5 martie 1910 la Cândeşti, în Argeş. A urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Câmpulung Muscel, iar după absolvire a fost trimis la studii de patriarhul Miron al României în Grecia, la Universitatea din Atena, precum şi la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg, Franţa.

„Patriarhul Iustin a fost un ierarh luminat, profesor de teologie, care a făcut studii strălucite în Franţa şi în Grecia. A predat mai multe discipline teologice la Varşovia, în Polonia, la Bucureşti, Cernăuţi şi Suceava. A fost ales mitropolit al Ardealului în 1956, iar după un an a devenit mitropolit al Moldovei şi Sucevei până în 1977. În această slujire a avut o lucrare meritorie în ceea ce priveşte restaurarea strălucitelor mănăstiri din nordul Moldovei, din judeţele Suceava şi Neamţ, dar şi din judeţele Iaşi şi Botoşani. Cu foarte multe greutăţi a obţinut fonduri de la bugetul statului şi s-a implicat în mod deosebit pentru restaurarea mănăstirilor voievodale care se aflau în ruină. Patriarhul a avut o deschidere ecumenică deosebită. A participat la numeroase întâlniri internaţionale atât între Bisericile Ortodoxe autocefale, cât şi în cadrul unor organizaţii şi Biserici creştine din Europa şi din lume. A vorbit tuturor despre frumuseţea Ortodoxiei româneşti şi a fost o persoană respectată atât în rândul ierarhilor ortodocşi, cât şi în rândul reprezentanţilor celorlalte Biserici şi organizaţii creştine“, a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei.

La 12 iunie 1977, patriarhul Iustin a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, urmând în scaun vrednicului de pomenire patriarh Iustinian.

„Păstorirea sa ca patriarh al României a fost îngreunată mult de perioada de privaţiuni şi abuzuri din anii 1980 a regimului comunist. El s-a confruntat atunci cu opoziţia puternică a regimului aflat la putere şi a văzut cum sub ochii lui, fără să îşi fi dat acordul, s-au dărâmat mai multe biserici în Bucureşti. Acesta a fost marea tristeţe a patriarhului Iustin, de altfel ctitor şi mare restaurator de biserici. De aceea, ultimii ani ai vieţii lui au fost presăraţi cu foarte multe mâhniri provocate de aceste neîmpliniri, dar mai ales de atitudinea pe care a trebuit să o suporte în perioada respectivă. În ceea ce priveşte Catedrala patriarhală, s-a îngrijit de restaurarea ei în măsura în care acest lucru a fost posibil atunci. Lăcaşul de rugăciune a fost restaurat parţial şi a fost placat cu marmură în naos, pronaos şi pridvor. A dorit să restaureze integral catedrala, dar nu i s-a permis acest lucru“, a spus părintele arhim. Timotei Aioanei.

Patriarhul Iustin a trecut la Domnul la 31 iulie 1986 şi a fost înmormântat în Catedrala patriarhală, alături de patriarhii Miron şi Nicodim ai României.

Sursa: www.basilica.ro