„Coboară, frate, ca să mâncăm împreună!”
14:09, sâmbătă, 27 septembrie, 2014 | Cuvinte-cheie: Cuviosul Paisie Aghioritul, hristos, manastire, monah, povestiri, simplitate, tainele lui Dumnezeu
–Un om poate să cunoască tainele lui Dumnezeu chiar şi fără mult studiu?
-Da, dacă are sfânta simplitate, el poate nu numai să cunoască tainele lui Dumnezeu, ci şi să le trăiască. Vă amintiţi de acel monah foarte simplu care s-a învrednici să mănânce împreună cu Hristos? Acesta, înainte de a deveni monah, era cioban şi singurul lucru care-l preocupa era cum să se mântuiască.
Odată, prin părţile unde locuia, a trecut un pustnic şi i-a spus: „Dacă vrei să te mântuieşti, să mergi pe calea cea dreaptă”. El însă a luat cuvântul acesta după literă. A apucat, aşadar, pe un drum şi a mers trei zile doar drept înainte, până ce în cele din urmă a ajuns la o mănăstire. Acolo egumenul, când i-a văzut dorul lui de mântuire, l-a făcut îndată monah şi l-a pus să slujească în biserică. Într-o zi, în timp ce făcea curăţenie în biserică, egumenul a trecut pe acolo şi l-a sfătuit să-şi facă treaba bine.
Acela, după ce a ascultat sfaturile, a întrebat pe egumen arătând spre Mântuitorul Răstignit: „Gheronda, cine este Cel Care stă acolo atârnat? Sunt aici de atâtea zile, dar nu L-am văzut să coboare ca să mănânce sau să bea ceva.” Când a auzit acestea, egumenul s-a minunat de simplitatea lui şi îi spune: „Eu L-am pedepsit să stea acolo sus, fiindcă nu-şi făcea bine treaba”. Monahul l-a ascultat fără să spună nimic.
Seara şi-a luat porţia de mâncare şi s-a încuiat în biserică. S-a oprit la picioarele Celui Răstignit şi I-a spus cu durere: „Coboară, frate, ca să mâncăm împreună!” Atunci Hristos a coborât şi a mâncat împreună cu monahul cel simplu, după care i-a făgăduit că îl va lua în Casa Tatălui Său, ca să se desfăteze veşnic. Şi într-adevăr după câteva zile acest monah simplu a adormit în pace. Vedeţi, avea o desăvârşită neştiinţă, dar ce s-a învrednicit să trăiască, datorită multei simplităţi şi curăţiei pe care o avea!
Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. V – Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, p. 276