Predica la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului

Este sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Zi­ua aceasta ne ofera o lectie despre cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul. Tre­buie sa ne rugam acasa, apoi si pe drumul spre biserica. Ajungand la biserica, se fac trei inchinaciuni, rostind: „Intra-voi in casa Ta, Doamne…, inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta.” Ingerul bisericii il scrie pe cel venit de la ince­putul slujbei si care a ramas pana la sfarsit. Inchinarea se face astfel: in zilele de rand inchinaciune pana la pamant, in zi de sarbatoare, pana la brau. Inchina-te nedemonstrativ, cu rugaciune: „Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacato­sul. ..”, „Fara de numar am gresit, iarta-ma…”, cu Rugaciu­nea lui Iisus etc. Nu-i deranja pe cei care se roaga, nu te impinge, inchina-te la icoane inainte de inceperea slujbei, nu te deplasa prin biserica in timpul predicii sau al impartasa­niei.

Iesind din biserica, nu judeca, nu vorbi in desert, nu te abate din drumul tau spre casa. Ajungand acasa, este bine sa citesti rugaciuni; nu te apuca brusc de cele lumesti. Nu mer­ge la magazin, la piata: vei pierde duhul rugaciunii.

In bise­rica lui Dumnezeu nu-ti ridica ochii, privind in jur cu curi­ozitate. Cand iti vin ganduri straine, procesiune_icoanaciupeste-te, daca nu le poti alunga altfel. Cine carteste plangandu-se de lungimea slujbelor se aseamana cu oamenii de pana la potop.

Daca vrei sa te rogi curat, nu cauta sa afli vesti, nu te lauda, pazeste-ti ochii, fii cu inima infranta. Daca nu ai posibilitatea sa fii in biserica in zi de sarbatoare, roaga-te acasa doua ore, cat timp are loc slujba in biserica. Rosteste de 40 de ori „Doamne, miluieste!”, aminteste-ti toate poruncile…

In biserica straduieste-te sa te rogi corect si cu atentie. Ia seama la pacatul care distruge, precum rugina, rugaciunea si toate faptele bune: judecarea aproapelui. Din ce motiv judec? Pentru ca nu m-am cunoscut. Este absurd sa-ti lasi mortul tau (sufletul) si sa plangi mortul altuia! Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocaintei este ingusta! In ce judeci pe cine­va, in aceea vei fi judecat!

Limba celui care judeca este mai rea decat iadul, deoa­rece iadul ii ia doar pe cei rai, iar limba ii inghite si pe cei rai, si pe cei buni.

A te ocupa de sufletul tau, a te cunoaste pe tine insuti es­te lucrul cel mai anevoios, dar si cel mai de folos. Vrem sa stim multe: ce se intampla in alta parte, in oras, in tara etc, iar despre noi nu intelegem si nu stim nimic. Cu cat mai pu­tin se considera omul pacatos, cu atat mai pacatos este de fapt. Daca vrei sa fii bun, convinge-te ca esti rau. Trebuie sa urmaresti gandurile, simturile si dorintele tale, caci ele sunt radacinile cuvintelor si faptelor noastre rele. Cine nu ia aminte la propriile pacate, acela cauta sa afle despre pa­catele straine.

Nu-i vorbi de rau pe cei care nu sunt de fata. Dragostea inseamna nejudecarea aproapelui. Fereste-te de cel care ju­deca ca de ciuma, ca sa nu pieri. Ferindu-te de cel care ju­deca, vei scapa tu insuti de judecata.

Cum sa ne curatim de pacatul judecarii aproapelui? Cu rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care se citeste in Postul Mare. Citeste-o in fiecare zi, dimineata si seara, si in orice alt moment al zile, in intregime si separat, indeosebi frag­mentul: “Daruieste-mi, Doamne, sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor”. Fixeaza-ti un canon de inchinaciuni pentru acest pacat: roaga-te pentru cel pe care l-ai judecat. Taie mandria ta prin amintirea pacatelor tale si mustrarea de sine pentru acestea. Asa ar trebui sa invingem placerea de a-l judeca pe aproapele nostru, care nimiceste rugaciunea si faptele bune.

Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011