Iubirea e cea care moare ca plată a păcatului desfrâului

Vine vârsta în care începi să ai fiori. Atunci să zici: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ție!”. Şi vine vârsta când descoperi păcatul, că te-a învăţat cineva sau că a căzut mâ­nuţa unde nu trebuia, să zici: „Doamne, scapă-mă de păcat, că grele sunt urmările lui!”.

De ce e păcat? Pentru că aşa zice Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvântat şi binecuvântează bărbatul şi femeia şi unirea lor în Taina Nunţii. Un om al lui Dumnezeu, pă­rintele John Breach, spune că deosebirea dintre bărbatul şi femeia de dinainte și de după cununie e ca deosebirea dintre pâine şi vin dinainte și de după prefacerea lor în Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Taina Nunţii face din bărbat un împărat şi din femeie o împă­răteasă, din doi înrobiţi ai poftelor trupeşti, doi robi ai lui Hristos, adică ai Iubirii, ai Jertfei. Şi acolo vine o putere care îi face capabili de iubire, şi atunci când nu se atrag trupeşte sau când trec prin supărări şi dureri sufleteşti, sentimentale.

Când crezi că-ţi „începi viaţa sexuală”, nu începi decât să alegi anumite căi de obţinere a plăcerii legată de pa­tima desfrâului. Pui început unei noi forme de alergare după nişte plăceri care te duc la durere. Aceasta e căde­rea omului, fuga după o plăcere care-i aduce, dincolo de plăcerea de moment, o părută eliberare, un sentiment de siguranţă. Dar totul e la nivel psihologic şi se sfârşeşte mereu în frică şi durere.

Da, astăzi este dureros să vorbim despre aşa ceva, pentru că majoritatea tinerilor au căzut, au început iubirea aşa. Dar nu avem de ales; dacă iubim în Hristos, e ne­voie să spunem lucrurilor pe nume: acest fel de iubire este păcat şi plata păcatului este moartea. Cine moare? Iubirea e cea care moare. Să nu se sperie, să nu se supere, să nu zică aceşti copii că n-au avut noroc atunci când nu se mai pot iubi. Nu se mai iubesc pentru că iubirea a murit, pentru că aceasta e plata păcatului desfrâului. Da, o relaţie de cuplu poate dăinui şi după moartea iubirii, dacă e alimentată de valori sau interese comune, dar nu mai e iubire. Şi oamenii cred că „asta-i viaţa”, dar, de fapt, „asta-i moartea”…

Nu plângeţi! Am şi o veste bună! Dumnezeu vindecă, Dumnezeu iartă, Dumnezeu le face pe toate noi cu harul Său, dacă ne oferim Lui!

Din Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 46-47