Ziua de Duminică – ziua lui Dumnezeu

Vai celor ce lipsesc Duminica fără motiv binecuvântat de la biserică, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, că cină mai mare ca jertfa liturgică şi Sfânta Împărtăşanie şi ca citirea sfintelor cărţi nu este alta pe pământ! Ajunge o săptămână de lucru, de osteneală pentru trup. Să participăm o zi pe săptămână, Duminica, în Biserica Domnului la Sfânta Liturghie.

Destul ne ostenim pentru trup, să ne ostenim acum şi pentru suflet, că în curând vom pleca la marea judecată să dăm socoteală de toate. Oare nu tocmai Duminica se fac cele mai multe păcate, petreceri, nunţi, beţii, certuri şi desfrânări? Să lăsăm dar tot păcatul şi să ne pocăim de păcatele noastre. Creşteţi-vă copiii în frica Domnului, rugaţi-vă mai mult şi veniţi la biserică, la cina cea mare a Mântuitorului Hristos. De vom face aşa, şi pe pământ vom fi fericiţi şi mulţumiţi, şi în cer cu îngerii, cu sfinţii şi cu Însuşi Hristos vom cina în vecii vecilor. Amin.

Din Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, Editura Mânăstirea Sihăstria, 2007, p. 263

Cel dintâi lucru pe care îl cer credincioşilor care vor să fie îndrumaţi de mine este să meargă la biserică, să ia parte la Sfânta Liturghie în zilele de duminică şi sărbători, pentru că duminica nu este a noastră, ci este a lui Dumnezeu. Dacă duminica este considerată numai zi liberă, nu-i destul. Într-o zi liberă poţi face ce vrei, îţi poţi organiza orice fel de program. Într-o zi care nu-i a ta, ci este a lui Dumnezeu, trebuie să faci lucrul lui Dumnezeu. Numai cel care face lucrul lui Dumnezeu în ziua lui Dumnezeu are credinţă în Dumnezeu, acela chiar dacă se numără la credincioşi, nu-i de fapt un credincios adevărat.

Din Arhimandritul Teofil Părăian, Pentru cealaltă vreme a vieţii noastre, Editura Deisis, p. 101