Femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredincios?

Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă, însă, cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.  (I Corinteni 7, 12-18)

***

Pe de altă parte, iubirea deschide drumul cunoaşterii, al descoperirii sufletului, al primirii şi al oferirii. Iar atunci când necredinciosul iubit şi iubitor descoperă în adâncul sufletului iubit taina credinţei şi o vede intim legată de viaţa celui de lângă el, iubirea multă îl învaţă să fie şi el credincios. Căsătoria naşte familia, iar familia a fost numită „biserica mică”.

În Biserică fiecare priveşte în aceeaşi direcţie, privirile sunt unite de persoana Mântuitorului Hristos; de aceea, şi în familie esenţial este ca privirile să se unească şi să se îndrepte către aceeaşi direcţie. Această unire a privirilor este efectul iubirii, pe când găsirea direcţiei celei bune este darul credinţei. Cel necredincios găseşte direcţia bună prin cel credincios, deşi poate dura ani până această unire în priviri se împlineşte. Indirect, apostolul neamurilor îndeamnă aici la multă răbdare, pentru că dragostea este „îndelung răbdătoare”.

Sursa Ziarul Lumina