Intarea Maicii Domnului în Biserică
10:24, joi, 4 decembrie, 2014 | Cuvinte-cheie: Intarea Maicii Domnului în Biserică, maica domnului, sărbătoare împărătească
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău… Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei…Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie… Aduce-se-vor în Lăcaşul împăratului.
Ps. 44, 12, 16-18
Când prunca Maria a împlinit vârsta de trei ani, conform făgăduinţei, a fost adusă de părinţi la templu, fiind închinată slujirii lui Dumnezeu.
Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a născut din drepţii şi dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, care, ajungând la o vârstă înaintată, se rugau Bunului Dumnezeu ca măcar la bătrâneţe să-i învrednicească de naşterea unui copil. Cei doi soţi au dat şi un jurământ că vor aduce copilul care se va naşte jertfă pentru slujirea lui Dumnezeu. Rugăciunea lor a fost auzită şi au primit veste prin înger despre naşterea Fecioarei Maria.
Potrivit tradiţiei, se spune că Părinţii Ioachim şi Ana, înainte de împlinirea făgăduinţei au făcut multă pregătire, au adunat toate rudeniile lor, au chemat fecioare tinere în haine sărbătoreşti şi, îmbrăcând-o pe prunca Maria cu podoabe împărăteşti, au purces în procesiune spre Ierusalim. În faţă mergeau fecioarele tinere cu făclii aprinse în mână, cântând psalmii lui David, iar în urma lor – părinţii Ioachim şi Ana cu Sfânta Fecioară împreună cu rudele lor. Ajungând la Ierusalim, au adus-o pe Maria la Templu. Aici ea a fost întâmpinată de arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, şi dusă în Sfânta Sfintelor, unde numai o dată în an intra arhiereul, spre a aduce jertfă pentru sine şi popor. Templul din Ierusalim avea trei rânduri de chilii în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, văduve închinate Domnului, precum şi preoţii şi slujitorii (Ieşire 38, 1; I Regi 1, 2, 8; Luca 2, 37).
Fiind încredinţată unor fecioare mai mari, Sfânta Fecioară îşi petrecea tot timpul în rugăciune, în citirea Sf. Scripturi şi în deprinderea cu lucrul de mână necesar pentru toate trebuinţele Bisericii.
După 12 ani de la Intrarea în Templu, Sfânta Fecioară a fost logodită cu un bărbat drept şi evlavios cu numele Iosif. Atunci a primit de la îngerul Gavriil vestea că „a aflat har la Dumnezeu”, fiind aleasă să-L aducă pe lume pe Cel de o fiinţă cu Tatăl (Luca 1, 26-37).
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este cinstită încă din primele secole creştine. Conform tradiţiei creştinilor palestinieni, se spune că împărăteasa Elena, mama primului împărat creştin Constantin cel Mare (305-337), a ridicat o biserică în cinstea acestui eveniment.
Protoiereu Ioan Lisnic
http://protioanlisnic.blogspot.com/