Lucrare cu cerurile

Dragă Ion Panteleevici! Două mesaje m-au răvășit și m-au tulburat pînă-n adînc de subconștient de acest Crăciun și la acest sfîrșit de an. Mesajul Papei Francisc cu prilejul sărbătorii de Crăciun, care întroduce o nouă cutumă pentru Vatican, dojane pentru cardinali și ajutoare pentru cei săraci, și mesajul Dumitale, adică al scriitorului Ion Druță, în calitate de laureat, cu ocazia decernării premiilor „Constantin Brîncoveanu” instituite de asociația ”Alexandrion” din Romînia, care amintește lumii că undeva într-un colț al ei există, de mii de ani, o vatră a blajinilor, bîntuită astăzi de sărăcie și flămîndă astăzi de dreptate.

Probabil că omul astăzi pentru a da un sens suferințelor sale aici pe pămînt, pentru a scăpa de ura fratricidă, de blestemul războaielor, pentru a se mîntui cum spun Apostolii, trebuie să se lepede de sine, de conceptul modern al omului puternic și singur, să-și unească într-un tot jertfa cu înțelepciunea și să parcurgă drumul lui Isus. Și nu doar omul luat aparte, ci și neamurile. Și nu doar neamurile, ci și umanitatea în întregime.

Textul este superb. Ascultîndu-l, la televizor, în lectura scriitorului Gelu Negrea, pentru că nu ați putut merge personal la festivitate, am avut sentimentul că ați mers toată viața spre acest text, că mai mergeți încă.

O mulțime de sensuri se desprind din el. Eu mă opresc doar la valoarea lui intrinsecă, eternă, la relația cu aproapele, fratele nostru, pe care bine este ca să-l iubim, pentru că mîntuirea noastră se află în mîinile lui și pentru că celelalte valori, contextuale, intertextuale, subtextuale nu contează deloc, cămașa morții, sugerează Papa, este fără de buzunare.

Sau dacă și contează le las pe sama criticilor vremii, moderniștilor și postmoderniștilor, care lucrează după Canon. Cît privește Dumneata, care lucrezi cu cerurile, să trăiești o sută de ani și să mai scrii asemenea texte, pentru că premiile vin și se trec,dar textele rămîn și lucrează, pentru vecie. Crăciun fericit!

Ion Bradu, 28 decembrie 2014.