Îndrăgostiţii lui Hristos

Ninge cu îndrăgostiţi.

Declaraţii de dragoste pornite din inimă ori simple vorbe.

Îndrăgostiţi de-a binelea sau doar de ocazie.

Să fie acolo că nu degeaba au o zi a lor cu perniţe şi fundiţe cu guriţe şi inimioare.

Cadouri cu surprize vechi şi noi,bune de ascuns infidelităţile sau de amăgit inocenţa.

Nu mai sunt la modă vorbele frumoase ori gesturile tandre nici privirile focoase care spun totul despre cel îndrăgostit.

Acum dragostea e pragmatică vrea dovezi ale iubirii – cadouri cu ceva cât mai substanţial, fix la cererea pieţii şi să fie în vogă.

Au fost multe cupluri de îndrăgostiţi, unii celebri care fac şi acum să izvorască lacrimi din ochii râvnitorilor de drame neconsumate.

Trăirea lor a stârnit invidie,ură sau admiraţie a provocat războaie, a stârnit patimi şi a dezvăluit intrigi dar a trecut cum trece fumul după un foc de paie.

Peste amintirea lor s-a aşternut uitarea căci la ce foloseşte dragostea dacă nu ne ajută să-L vedem pe Dumnezeu?

Despre îndrăgostiţii de Hristos prea puţin vorbim şi dacă o facem ne temem că va crede cineva că fabulăm.

Aceştia nu se află pe lista preferinţelor publicului nici nu stârnesc interesul marilor iubitori de senzaţional.

Ei rămân în umbră căci dragostea pe care o poartă este simplă, fără pretenţii, fără strălucire sau patos şi nu doreşte să fie văzută sau admirată de aceea umblă cu picioarele goale să nu deranjeze pe nimeni.

Este sfielnică şi pură, lipsită de infatuare, nu vrea răsplată, nu aşteaptă recunoştinţă, vrea doar să iubească.

De aceea, îndrăgostitul de Hristos “nu se laudă, nu se trufeşte, toate le crede, pe toate le rabdă, îndelung nădăjduieşte”.

El este cel care “flămânzeşte şi însetoşază de dreptate, se bucură şi plânge alături de ceilalţi, pune mai presus de fiinţa lui mântuirea fratelui său.

Vrea să fie mereu cu Hristos, dar se ştie nevrednic; de aceea se roagă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, milostiv fii mie, păcătosului.

Nu-I spune niciodată “Te iubesc!”, pentru că vorbele oricât ar fi de frumoase nu pot cuprinde Adevărul.

Preferă să-I arate prin fapte. Inima lui vorbeşte pentru el şi tremură de dor aşteptând clipa când Oaspetele va sosi. Şi priveghează, stăruie în rugăciune, îşi ia multe şi grele nevoinţe, este gata să treacă prin foc şi prin sabie pentru dragostea lui. Iubeşte din toată inima, din tot cugetul din toată vârtutea lui. Ca un adevărat fiu al Luminii.

sursa lumeacredintei.com