Călătorie fără pilot

Viaţa e ca o călătorie cu avionul. Dacă avionul se opreşte în zbor, căderea e inevitabilă, catastrofa iminentă. Cel mai important în această împrejurare e comandantul navei. În cazul unui creştin nu mai e nevoie să întrebăm cine pilotează avionul. Cu El sigur ajungem la destinaţie fără emoţii. Cine crede însă că poate zbura fără pilot se expune la riscuri mari.

Asupra aeroportului unui oraş din Extremul Orient se abătuse o ploaie puternică. Pasagerii traversau în fugă pista pentru a se urca într-un Airbus gata să decoleze pentru un zbor intern.

Un misionar creştin, ud până la piele, reuşi să găsească un loc confortabil, la fereastră, în timp ce o stewardesă amabilă îi ajuta pe ceilalţi pasageri să se instaleze. Cum decolarea nu suferea întârziere, un membru al echipajului închise uşa grea a avionului.

Deodată, toţi observară un om care fugea spre avion, protejându-se cum putea cu un fulgarin. Întârziatul urcă repede treptele scării pentru a ajunge în avion şi bătu cu putere în uşa închisă, cerând să fie lăsat să intre. Stewardesa îi explică prin semne că era prea târziu. Bărbatul îşi înteţi însă loviturile în uşa avionului. Femeia încerca să-l convingă să renunţe la gestul său.

“Nu se poate. Îmi pare rău… Trebuie să plecăm”, căuta ea să se facă înţeleasă prin hublou.

Nu era nimic de făcut, bărbatul insista şi cerea să fie lăsat să intre. Până la urmă, uşa se deschise. Stewardesa întinse mâna şi-l ajută pe pasagerul întârziat să urce înăuntru. Rămase cuprinsă de uimire: bărbatul era pilotul avionului. Cuvântul de ordine pentru astăzi este: Fii atent! Nu-l lăsa la sol pe pilotul vieţii tale!

După o povestire din colecţia “Duhovnicul meu”, Bruno Ferrero, Ed. Galaxia Gutenberg, 2007