Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

 Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Cântarea 1

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Acum mă apropii eu, păcătosul şi împovăratul, către Tine, Stăpânul şi Dumnezeul meu, şi nu îndrăznesc să mă uit la cer, numai mă rog şi grăiesc:

Dă-mi Doamne, mai înainte, ca să plâng faptele mele cu amar.

O, amar mie, păcătosul, că sunt ticălos mai mult decât toţi oamenii; pocăinţă nu este în mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.

Slavă…

Omule nebun şi ticălos, pentru ce-ţi pierzi vremea în lene? Gândeşte-te la viaţa ta şi te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.

Şi acum…

Maica lui Dumnezeu preacurată, caută spre mine păcătosul şi mă izbăveşte de laţul vrăjmaşului, îndreptându-mă pe calea pocăinţei, ca să plâng faptele mele cu amar.

Cântarea a 3-a:

Când se vor pune scaunele la judecata cea înfricoşătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se vor vădi; amar va fi atunci de cei păcătoşi, căci vor fi trimişi la chinuri. Deci, aceea ştiind, suflete al meu, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.

Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii vor plânge; ci atunci nimeni nu ne va putea ajuta, că faptele noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea nu întârzia, ci, înainte de sfârşit, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.

Slavă…

O, vai mie cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele şi gândurile, neavând picături de lacrimi de la învârtoşarea inimii mele; ci acum, caută la pământ suflete al meu, şi te pocăieşte de faptele cele rele.

Şi acum…

Iată, Doamnă, Fiul tău ne învaţă spre bine; iar eu, păcătosul, pururea fug de cele bune; ci tu ca o milostivă, miluieşte-mă, ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.

Cântarea a 4-a

desfătată şi plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de apoi, când se va despărţi sufletul de trup. Deci pocăieşte-te de acestea, suflete al meu, pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Pentru ce faci strâmbătate celui sărac? De ce opreşti plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubeşti; desfrânarea şi amărăciunea iubeşti. Deci lasă acelea, suflete al meu, şi te pocăieşte pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Slavă…

O, nebune om, până când te vei afunda şi ca o albină vei aduna bogăţia ta, care degrab va pieri ca praful şi ca cenuşa? Ci caută mai vârtos împărăţia lui Dumnezeu.

Şi acum…

Doamnă de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi mă întăreşte spre fapte bune ca să nu mă răpească pe mine nepregătit moartea cea urâtă; ci mă povăţuieşte, Fecioară la împărăţia lui Dumnezeu.

Cântareă a 5-a

Adu-ţi aminte, ticălosule om, că de păcate eşti robit: cu mintea, cu clevetirea, cu vrajba, cu neputinţa, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Mi se cutremură mădularele şi cu totul sunt vinovat privind cu ochii, auzind cu urechile şi cu totul dându-mă pe mine gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Slavă…

Pe desfrânatul şi pe tâlharul, care s-au pocăit, i-ai primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea păcatului m-am îngreuiat şi de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Şi acum…

Ajutătoare minunată şi grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie nevrednicului, căci sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.

Cântarea a 6-a

Pe pământ viaţă desfrânată am trăit şi sufletul la întuneric l-am dat; dar acum, milostive Stăpâne, izbăveşte-mă de toată robia vrăjmaşului şi mă înţelepţeşte ca să fac voia Ta.
Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină, aşa slujesc şi eu păcatului; ci Tu Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvirea aceasta şi-mi dă inimă ca să fac voia Ta.

Slavă…

Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale, şi cazi lăcrimând şi suspinând; iar Acela, ca un îndurat, va da ţie ajutor ca să fac voia Lui.

Şi acum…

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară preacurată, păzeşte-ne pe noi de răutăţile vrăjmaşului celui văzut şi celui nevăzut şi primeşte rugăciunile noastre şi le du pe acestea Fiului tău, şi-mi dă mie ca să fac voia ta.

Condacul al 6-lea

Suflete al meu, pentru ce te îmbogăţeşti în păcate? Pentru ce fci voia diavolului? În ce-ţi pui nădejdea? Părăseşte-te de acesta şi te întoarce către Dumnezeu strigând: îndurate Doamne, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Icos

Gândeşte, suflete al meu, la ceasul cel înfricoşat al morţii şi la judecata cea înfricoşătoare a Făcătorului Dumnezeu, că îngerii cei întunecaţi te vor lua pe tine, suflete, şi te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăieşte, strigând: Miluieşte-mă Doamne, pe mine, păcătosul.

Cântarea a 7-a

Nu te nădăjdui, suflete al meu, în bogăţia cea trecătoare, sau în adunarea cea nedreaptă, că toate acestea nu ştii cui le vei lăsa, ci strigă: Miluieşte-mă Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.

Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în frumuseţea cea degrab trecătoare, că vezi că şi cei puternici şi cei tineri mor; ci strigă:Miluieşte-mă Hristoase Dumnezeule, pe mine nevrednicul.

Slavă…

Adu-ţi aminte, suflete al meu, de viaţa cea de veci, de împărăţia cerurilor cea gătită sfinţitor, de întunericul cel osebit şi de mâna lui Dumnezeu, care este asupra celor răi şi strigă: miluieşte-mă Hristoase Dumnezeule pe mine nevrednicul.

Şi acum…

Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu, şi te roagă ei, căci este grabnic ajutătoare celor ce se pocăiesc, ca să roage pe Hristos Dumnezeul nostru, să mă miluiască pe mine nevrednicul.

Cântarea a 8-a

Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă, zăcând fără mărire şi fără de chip. Dar ce aştept? Şi în cine nădăjduiesc? Numai în Tine Doamne, pe Care Te rog, ca mai înainte de sfârşit să mă îndreptezi.

Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea ta şi voi fi judecat, Unule lesne iertătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cred că vei veni să judeci vii şi morţii şi toţi vor sta întru a lor rânduială: bătrânii şi tinerii, conducătorii şi supuşii lor, domnii şi judecătorii, bogaţii şi săracii, femeile şi bărbaţii. Oare cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea strig Ţie: Dă-mi Doamne, mai înainte de sfârşit să mă pocăiesc.

Şi acum…

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primeşte rugăciunea mea cea nevrednică, păzeşte-mă de moartea cea urâtă şi-mi dăruieşte mai înainte de sfârşit să mă pocăiesc.

Cântarea a 9-a:

Acum scap la voi, îngeri, arhangheli şi toate puterile, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu : Rugaţi-vă către Făcătorul vostru, să fie izbăvit sufletul meu de munca de veci.

Acum plâng către voi, sfinţilor, patriarhilor, aostolilor şi arhiereilor şi toţi aleşii lui Hristos, ajutaţi-mi mie la judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul vrăjmaşului.

Slavă…

Acum ridic mâinile mele către coi, sfinţilor mucenici, pusnicilor, preacuvioşilor şi toţi sfinţii, care vă rugaţi către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul morţii.

Şi acum…

Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul în tine nădăjduiesc şi roagă pe Fiul tău, ca să mă pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va şedea să judece vii şi morţii.

Cuvine-se cu adevărat… Nădejdea mea este Tatăl….