Splendida lumină a primăverilor basarabene…

Cineva spunea, cu mai mulți ani în urmă, că lumea sudică e surpinzătoare mai ales prin lumina ei, prin umbrele lungi și greoaie pe care le lasă pe fața pămîntului!

Este imposibil să nu fii de acord cu această alegațiune, mai ales că aceasta este valabilă îndeosebi primăvara, cînd soarele este mult, stăruitor, dar nu e dogoritor, cum e în luna lui cuptor. Acum totul vrea să fie la soare, și toți deopotrivă, căci umbra nu e atît de prețioasă. Soarele recuperează acum, în preajma Învierii Domnului, dar și după această supremă minune a răscumpărării neamului omenesc. Recuperează întreg pămîntul care a fost orfan pe timpul iernii, cînd frigul și gerul erau neprietenoase, șfichiuitoare, aspre și viclene.

O imagine ca aceasta ne arată puterea luminii de primăvară, care e o lumină dulce, lăsînd umbre transparente, ca niște imprimeuri pe mătăsuri fine, aduse tocmai din inima Asiei de altădată. Fereastra de pe acest zid, dat proaspăt cu var puțin albăstrit (cum e datina sătească pe aceste meleaguri), și-a pierdut simțitor din perfecțiunea inițială, dar nu e mai puțin încîntătoare în smerenia pe care și-a agonisit-o cu anii…Lemnul parcă e mai frumos cînd se învechește, cînd suportă straturi multe de vopsea, var, și acestea prind a se scoroji și a crăpa.

De neuitat sunt primăverile pe plaiurile basarabene, cum de neitat este și această ”piatră de hotar”, descoperită pe plaiuri orheiene, priponită de vreme îndelungată în preajma șoselei spre Rezina. Cum de a supraviețuit aceasta deceniilor de furioasă răfuială contra trecutului, credinței, tradițiilor strămoșești? Poate că nu vom ști niciodată. Dar oare chiar e atît de necesar să ”pipăim” și să disecăm toate tainele care ne înconjoară? 

Vestea cea mare a zilei de astăzi este că primăvara a sosit!

Vladimir Bulat, http://manastiri-basarabene.over-blog.com/