Dr. Pavel Chirilă – Argumente biblice să folosim mierea de albine în loc de zahăr

Deși mierea de albine și zahărul sunt la fel de dulci, există o diferență profundă între aceste două alimente, reprezentată de modul în care corpul nostru răspunde la fiecare dintre ele.

Doctorul Pavel Chirilă, directorul Centrului Medical Naturalia, profesor de bioetică creștină și autorul cărții Nu hrăni cancerul, susține că un consum excesiv de zahăr ne îndepărtează radical de alimentația firească lăsată de natură.

Zahărul nu este un produs natural

“În afară de argumentele științifice împotriva zahărului alb care sunt de ordinul miilor de articole scrise în lume, avem chiar și un argument teologic. Noi trebuie să ne folosim de Creație, așa cum ne-a fost dată în capitolul 1 din Geneză, unde, după fiecare verset al creației apare sintagma: “și au fost bune toate”. Deci nu poate omul după mii de ani să spună că Domnul n-a prea știut să facă bine pe aici pe la glucide, ia să facem noi un zahăr alb, care ar fi mult mai bun. Deci nu putem crede în acest lucru.

Pe de altă parte, mierea conține în mod echilibrat toate glucidele din natură, unde predomină fructoza și celelalte: glucoza, levuloza, maltoză etc.”

Mierea este un aliment întreg, compus dintr-o serie de compuși complecși (macro- și micro-nutrienți, enzime, probiotice și prebiotice etc), în timp ce zaharoza (zahărul) este un izolat, din punct de vedere tehnic doar un compus chimic din sute de alte componente care alcătuiesc întreaga plantă.

Alimentele întregi reduse la părți și consumate în exces, dau naștere unei rețete catastrofale pentru sănătate. Dacă ar fi să izolăm fructoza din miere și să o consumăm într-o doză mare (peste 60 de grame pe zi), aceasta ar contribui la peste 70 de efecte adverse: rezistența la insulină, ficat gras, obezitate, hipertensiune arterială și glicemie mare.

Punând înapoi fructoza izolată în complexul de nutrienți din miere, aceasta își pierde malignitatea mono-chimică vizavi sănătatea noastră.

Mierea de albine este primul îndulcitor natural folosit de om

Însă diferențele dintre miere și zahăr nu sunt bazate doar pe compoziția lor chimică și nutrițională, ci și pe durata de timp pe care oamenii au avut-o pentru a se adapta la ele ca la o sursă de energie și hrană. Este evident faptul că organismul nostru a avut mult mai mult timp la dispoziție pentru a se adapta la miere decât la zahăr.

Despre mierea de albine vorbește regele David în Cartea Psalmilor, care a trăit între anii 1040-970 î.Hr., spunând că judecățile Domnului sunt “mai dulci decât mierea și fagurele”. (Psalmul 18, 11).

Mierea de albine era un aliment consumat la ordinea zilei și în timpul Mântuitorului Hristos. Căci după Înviere, arătându-Se apostolilor, aceștia crezând că văd o nălucă, a cerut ceva de mâncare: “Iar ei, încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere.”(Luca 24, 41-42)

Prima referire scrisă la mierea de albine a fost descoperită pe o tabletă sumeriană de acum 4.000 de ani, dar și în desenele din grotele din Spania care datează de mai bine de 8.000 de ani, unde sunt înfățișate albine și oameni căutând miere.

Mierea de albine a fost de altfel primul îndulcitor concentrat consumat de om până după anul 1800, când a fost inițiată producția industrială de zahăr derivat din trestia de zahăr.

Mierea este un înlocuitor ideal pentru zahăr în diabet

Studiile au arătat că, în comparație cu zaharoza, mierea reduce intoleranța la glucoză și susține pierderea în greutate, și influențează pozitiv adipozitatea (acumularea de grăsime) și trigliceridele. Un studiu realizatla Universitatea Ain Shams din Cairo, Egipt pe 20 de copii (cu vârsta de 10 ani) diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 a arătat că mierea poate fi un substitut eficient pentru zahăr.

Pe lângă faptul că este dulce și poate înlocui zahărul, mierea de albine are proprietăți antibacteriene puternice, dovedite de studiile științifice. Specialiștii recomandă ca mierea să fie consumată crudă, deoarece enzimele și probioticele conținute sunt distruse atunci când aceasta este încălzită sau folosită la gătit.

Surse articol: http://lataifas.ro