Meditații în Postul Mare

Postul pe care îl trăim acum este o mare ocazie de a-l întîlni „de aproape” pe Domnul Iisus Hristos, de a ne lăsa „atinși și schimbați” de El, de a re-asculta Cuvântul său, în fiecare zi. Nu numai el, sau ea, sau eu, ci lumea întreagă suntem un pic cu toții „bolnavi” și numai Domnul ne poate vindeca. Au trecut deja două săptămâni ale postului, să nu pierdem timpul, să nu ne îndepărtăm de Iisus Hristos poruncile și învățăturile Lui, să profităm de îndemnurile care ne sunt propuse de Sfânta Biserică.

Fiecare dintre noi, datorită rugăciunii, faptelor celor bune și credinței adevărate, putem obține iertarea păcatelor noastre. În comuniune cu Iisus Hristos putem să reîncepem o viață nouă, liberi și fericiți, să acționăm și să ne mișcăm în credința Evangheliei Sale. Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtășanie, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, mărturia Sfinților Părinți, rugăciunea, milostenia sunt moduri prin care Domnul Iisus îi repetă fiecăruia dintre noi cuvintele spuse paraliticului din Evanghelia Duminicii trecute (a II-a din Post) „Ridică-te și umblă”. Perioada postului poate fi o periadă de bucurie și sărbătoare, pentru că Domnul nu uită de noi, mai mult decât atât, ne face viața mai liniștită, mai pașnică, mai frumoasă, ne pregătește pentru minunata Înviere.

Să ne întrebăm atunci: Cum trăim Postul acesta? Ce fac sau am făcut „deosebit” în aceaste zile față de celelalte zile ale anului? Mă las condus de Sfânta Biserică la Iisus Hristos sau sunt atras spre alte lucruri? Fug cumva de Domnul pentru că mă rușinez de faptele mele?

Doamne, de câte ori nu m-am căit! De câte ori nu m-am spovedit și am promis sincer că nu mai fac! M-am căit și m-am spovedit din nou. Și atunci, o ispită, cea mai strașnică ispită dintre ispite, mi-a încolțit în suflet un gând: la ce mai trebuie să te căiești, la ce trebuie să te mai spovedești, dacă apoi iar…?

Doamne Iisuse Hristoase, eliberează-mă de această paralizie a sufletului, eliberează-mă de ispita descurajării! Fă-mă să înțeleg și să-mi aduc mereu aminte că tu vrei de la mine o căință adevărată, pentru păcatele făcute, o reparare a greșelii și promisiunea de a le evita în viitor. Amin.

Prot. Ioan PLĂMĂDEALĂ

Sursa: www.csf.md