Cum se bucură diavolii de cei care mor nepocăiți
19:12, vineri, 23 octombrie, 2015 | Cuvinte-cheie: diavolul, ioanichie bălan, moarte, nu mergea la biserică, pilde ortodoxe, pocăinţă, sufletul
O femeie evlavioasă din Comuna Cozmeşti, satul Furceni, judeţul Galaţi, mamă a patru copii, ne-a povestit cu lacrimi cum a murit soţul ei, cu totul nepregătit.
Era un om slab în credinţă, nu mergea la biserică şi nu-şi mărturisea păcatele. După mai mulţi ani de căsnicie soţul s-a îmbolnăvit. Într-o noapte, diavolul l-a îndemnat să se arunce într-o fântână adâncă, nu departe de casa lor. Prin minune a scăpat cu viaţă, dar şi-a fracturat coloana.
Timp de şapte luni de zile, soţia l-a îngrijit la pat cu toată dragostea. Dar diavolul urmărea în continuare să-i răpească sufletul. Şi iată cum a reuşit. Într-o seară din luna decembrie, 1995, soţia i-a dat de mâncare la pat, în camera lui. Apoi, a încuiat uşa de afară şi s-a culcat cu copiii în altă cameră. În zorii zilei, diavolul l-a îndemnat pe bărbat să se arunce iar în fântână. Ba încă l-a ajutat demonul la aceasta, căci singur nu putea să descuie uşa casei şi poarta curţii, şi să se arunce în fântână, fiind acoperită.
Dimineaţă soţia a chemat vecinii şi împreună au mers prin zăpadă pe urmele soţului până la fântână. L-au scos din fântână înecat şi zdrobit şi l-au aşezat în camera unde zăcuse, pentru înmormântare.
Ne mărturiseşte soţia lui cu lacrimi că din clipa ce l-au pus pe pat, timp de trei zile până la înmormântare, a văzut stând la fereastra lui, pe cerdac, un diavol înfricoşat, de înălţimea unui om voinic, cu coarne mari, cu limba ca de foc, scoasă mult în afară, cu trup de animal, cu coadă şi cu copite.
Diavolul arăta prin gesturile sale că se bucura foarte mult pentru că a dobândit acest suflet. în clipa când sicriul a fost scos din casă, diavolul a mers în urma cortegiului până la cimitir, apoi a dispărut. Iată ce mare bucurie au diavolii pentru sufletele care mor fără pocăinţă şi se chinuiesc în iad împreună cu dânşii.