Să ne ostenim nu aparte de Dumnezeu, ci în împărtășire cu El

Dacă vă întoarceți și sunteți în bună pace, vă veți izbăvi; liniștea și nădejdea sunt vârtutea voastră. (Isaia 30, 15)

Deseori ne imaginăm că în grijile și greutățile noastre nu trebuie să lipsească niciodată o stare de apăsare și panică. Nu-i înțelegem și adesea îi judecăm pe cei ce adoptă o atitudine calmă față de amărăciunile vieții. Fără îndoială, este cu neputință să nu resimțim într-o anumită măsură povara grijilor puse pe umerii noștri. Conștiința acestei greutăți este inevitabilă, dar ea nu trebuie să se lipsească de capacitatea de a simți bucurie și de a ne folosi de razele luminii trimise nouă. Îngrijorarea exagerată și descurajarea nu numai că nu ne ajută să ne îndeplinim datoria, dar ne fac și rău. Duhul agitației și permanentei neliniști ne răpește acele puteri pe care le putem primi doar din duhul blândeții și al nădejdii în Dumnezeu. Numai duhul netulburat al deplinei supuneri față de Dumnezeu va da sufletului pacea desăvârșită, de care avem neapărată nevoie pentru a reuși în eforturile noastre. În acest duh, care ni se dăruiește de Sus, ne ostenim nu aparte de Dumnezeu, ci în împărtășire cu El.

Adesea, împrăștiindu-ne în agitația și în neliniștea noastră, ne străduim să îndeplinim tot felul de lucruri pe care ni se pare că suntem datori să le facem, și ele ne par să ne scape printre degete. Ar fi mai bine dacă am înlocui măcar uneori agitația aceasta prin retragere și rugăciune, trecând asupra lui Dumnezeu povara pe care nu suntem în stare să o purtăm. Dacă ne vom bizui doar pe propriile noastre forțe, nu vom reuși să ducem la bun sfârșit îndatoririle. Numai cei îmbărbătați de iubirea lui Dumnezeu pot nădăjdui că își vor îndeplini lucrarea: aceasta va fi lucrarea lui Dumnezeu, Căruia noi Îi vom fi unelte credincioase.

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia