Ar trebui să vă bucurati că aveti necazuri. E semn bun.

O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câtiva ani, însă, preotul a întrebat-o:
– Ce e cu voi de nu aveti copii? Aveti probleme cu sănătatea?
– Nu, părinte.

Sotul femeii era de fată:
– Nu, părinte, suntem sănătosi. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtăsanie pentru asta, dar dacă sfintia voastră îi îngăduiti…
– Eu? Eu nu îngădui asa ceva. Preotii nu pot fi îngăduitori cu păcatul. Nu stiam nimic. Of, de asta e bine ca amândoi sotii să aibă acelasi duhovnic, să fie călăuziti pe acelasi drum, nu unul într-o parte si unul în alta.

Femeii îi spuse:
– Îti dau dezlegare să mergi la duhovnicul sotului tău. Si cât de curând vreau să aud că ai rămas însărcinată. Terminati cu prostiile!

Femeia s-a dus la duhovnicul sotului ei si a început să ducă o viată crestină. A făcut prima spovedanie completă din viata ei. Si apoi a renuntat să mai ia pilule contraceptive. Au trecut câteva luni si a rămas însărcinată.

Nu după mult timp, însă, în viata lor au început să apară tot felul de necazuri si ispite. Întâlnindu-se pe stradă cu fostul ei duhovnic, l-a întrebat:
– Părinte, cum se face că înainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce în ce mai multe probleme?
– Înainte, când vă fereati să faceti copii, adică fugeati de una din cele mai importante cruci ale familiei, dracii vă lăsau în pace. Pentru că dragostea egoistă în care trăiati era de ajuns ca să vă pierdeti mântuirea. Acum, însă, când ati înteles că trebuie să faceti copii, când asteptati un copil, începeti să mergeti pe drumul cel bun. Înainte, toate faptele voastre bune erau puse în umbră de lasitatea voastră, de frica voastră de a avea copii care să vă stânjenească, copii care să vă mănânce timpul. Acum dracii se luptă cu voi, pentru că stiu că mergeti pe calea mântuirii. Ar trebui să vă bucurati că aveti necazuri. E semn bun. E semnul că Dumnezeu vă învată să urcati pe scara raiului.

Povestit-a unul din părinti că un călugăr iubitor de osteneli lua aminte de sine, dar s-a întâmplat că s-a lenevit putin. Si, pe când se lenevea, prihănindu-se zicea: „Suflete, până când te lenevesti de mântuirea ta si nu te temi de judecata lui Dumnezeu? Vezi, nu cumva să fi apucat în lenevirea aceasta si să te dai chinurilor celor vesnice!”. Acestea zicând întru sine, se ridica la lucrul lui Dumnezeu. Într-una din zile, însă, făcându-si pravila, au venit dracii si l-au tulburat. Iar el a zis către ei: „Până când mă necăjiti? Nu vă îndestulati cu lenevirea vremii celei trecute?”. Zis-au lui dracii: „Când erai în lenevire, nici noi nu aveam grijă de tine. După ce te-ai sculat asupra noastră si noi ne-am sculat asupra ta”. Aceasta auzind fratele, se îndemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu si sporea cu darul lui Hristos. (1-412)

Din Patericul mirenilor, Danion Vasile