Ce nu ştiu femeile şi bărbaţii despre copiii lor nenăscuţi încă

Comportamental vorbind, sunt diferenţe foarte mici între un nou născut şi un făt de 32 de săptămâni, în burtica mamei sale. Descoperirile recente arată că fătul poate simţi, visa şi chiar auzi. Din acest punct în colo dezbaterile privind avortul vor fi total diferite de felul cum se punea problema în trecut.

Scena naşterii dă mereu fiori: bebeluşul, născut de câteva secunde şi plin de sânge din burtică este ridicat şi adus în braţele părinţilor extenuaţi dar plini de binecuvântare. Ei îşi privesc îndelung copilaşul care se mişcă şi se foieşte, deschizându-şi gura şi ochişorii. Pentru oricine priveşte această scenă plină de tandreţe mesajul este foarte clar. Naşterea este începutul începuturilor, punctul zero, momentul din care ceasul începe să ticăie.

Janet DiPietro ne spune că nu e chiar aşa. Naşterea poate fi considerat un eveniment important, spune Johns Hopkins, psiholog universitar, dar este un moment banal, comun, fără importanţă prea mare în dezvoltarea fătului. Nimic interesant nu se întâmplă din punct de vedere neurologic la naştere.

Înarmaţi cu aparaturi foarte sofisticarte DiPietro şi alţi cercetători au descoperit că adevăratele schimbări în viaţa fătului se petrec cu multe săptămâni înainte. La 32 de săptămâni de sarcină – cu două luni înainte ca pruncul să fie complet pregătit pentru lume – fătul se comportă exact cu un nou născut. Şi continuă să se comporte aşa încă 12 săptămâni.

Oamenii de ştiinţă au început să vorbească din ce în ce mai mult despre o viaţă inteligentă în burtica mamei, schimbând complet percepţia perioade de sarcină. Dintre descoperirile lor aflăm că:

• la 9 săptămâni fătul în dezvoltare poate sughiţa şi deasemenea poate reacţiona la zgomote puternice. La sfârşitul trimestrului doi poate auzi.

• La fel ca şi un adult fătul îşi mişcă ochii rapid în somn, pleoapele fiind închise.

• Fătul savurează mesele mamei sale

• Printre alte fapte măreţe ale fătului în burtică, se numără şi recunoaşteare vocei mamei sale în comparaţie cu vocea unui străin, şi poate reacţiona atunci când i se reciteşte o poveste.

• Chiar şi un bebeluş născut prematur este conştient, simte şi reacţionează la mediul înconjurător

Doar pentru faptul că fătul reacţionează la anumiţi stimuli asta nu înseamnă că poate fi antrenat sau ajutat să se dezvolte. Stimularea senzorială a fetuşilor poate duce la un comportament bizar pe viitor.

Cercetătorii ştiu astăzi clar că rădăcinile comportamentului uman încep să se dezvolte încă de la începutul vieţii fătului, cu câteva săptămâni de la concepţie. Cu ceva timp înainte ca mama să afle că este însărcinată creierul fătului începe să crească. La cinci săptămâni, organul care arată ca un viermişor de câţiva milimetri s-a îmbarcat spre cea mai spectaculoasă călătorie a dezvoltării umane: crearea şi apariţia cortexului cervical, partea creierului care va permite mai târziu bebeluşului să se mişte, să gândească, să vorbească, să plănuiască, şi să creeze în mod uman.

La 9 săptămâni creierul în formă de balon al fătului îi permite să-şi înconvoaie corpul, să sughită, şi să reacţioneze la sunete puternice. În săptămâna a zecea îşi mişcă mâinile, „respiră” lichid amniotic în interior şi în exterior, îşi deschide fălcile şi se întinde. Înainte ca primul trimestru să se termine cască, suge şi înghite, şi deasemenea simte şi miroase. La sfârşitul trimestrului al doilea poate auzi iar spre sfârşitul sarcinii poate vedea.

Extras din „Fetal Psychology : What women and men do not know about their unborn children”

traducere http://www.ortodoxiatinerilor.ro