Nu, nu mai vreau sa fiu egală cu bărbatul!

Nu, nu mai vreau sa fiu egală cu bărbatul! Știu că toți cei care mă cunoașteți zâmbiți,… tocmai eu? Feministă convinsă?

E… învăţăm pe pielea noastră. Auzim tot mai des ”Bărbaţii din ziua de azi nu mai sunt ce au fost!” Nu mai sunt galanţi, protectori, nu mai au iniţiativă (da, e vorba şi de la ce vă gândiţi voi), nici măcar nu mai mută mobila prin casă, ne lasă să ne opintim cu baxul de apă plată… Nu mai sunt stâlpul familiei!

Păi au loc de noi? Că doar ne chinuim de ceva ani să le arătăm că putem şi noi tot ce pot ei, că suntem la fel de puternice, îndrăzneţe, isteţe ca ei. Le-am luat din dulap cămăşile, pantalonii, cravatele… (în timp ce ei nu s-au putut atinge de vreun volănaş sau danteluţă din dulapul nostru). După secole în care, în relaţia cu bărbatul, femeia a fost umilită, dispreţuită, asuprită, muncită… am devenit egalul bărbaţilor. Adică în sfârşit ne-am recuperat ce ni se cuvenea ca femei, dar am invadat şi teritoriul bărbatului. Să se înveţe minte!

Şi ne mirăm că ne tratează ca pe un bărbat… care poate să-şi care sacosele singur, să-şi mute mobila, să ridice căruciorul cu copilul, să aducă bani în casă, să se descurce cu copiii care o iau razna…

Şi ce atitudine să aibă un bărbat faţă de alt bărbat? Scoate sabia să lupte (de unde interminabile conflicte în cuplu) sau se declară mai slab şi îl lasă pe celălalt să-şi stăpânească sănătos teritoriul cucerit. (Dacă eşti aşa de deşteaptă descurcă-te şi singură!)

Şi aşa se întâmplă că femei frumoase, puternice, independente, cu carieră, să fie înşelate, părăsite, de “un nesimţit de bărbat” care nu a apreciat-o!… Oare ce a găsit la cealaltă? Poate… o FEMEIE?

Nu la fel de frumoasă, bătăioasa, de succes,… dar caldă, feminină, zâmbitoare, puternică tocmai pentru că nu luptă, iar bărbatul lasă armele la o parte. Am devenit egalul bărbatului şi relaţiile noaste sunt ca de la bărbat la bărbat (de cele mai multe ori conflictuale) şi când el pleacă sfârşim prin a accepta tot felul de compromisuri pentru a păstra o relaţie, pentru a nu fi singure. Şi după ce ne-am luptat cu dinţii să luăm din ce era a bărbatului, sfârşim prin a accepta mai puţin decât merită o femeie.

Doamnelor şi domnişoarelor, nu pledez pentru femeia la cratiţă, femeia supusă, casnică, care acceptă jigniri, compromisuri, femeia care nu are drumul ei şi care stă agăţată de un bărbat. Pledez pentru femeia care îşi asumă frumuseţea, vulnerabilitatea, fragilitatea, puterea, sensibilitatea, lacrimile, sexualitatea, curajul…

Pledez pentru femeia care nu doreşte să fie ca bărbatul, dar nici nu e mai puţin decât o femeie.

O femeia care nu ia locul bărbatului, dar care nici nu se dă pe ea la o parte pentru a fi într-o relaţie. O femeie care e fericită şi se bucura de ce este ea, va crea spaţiul necesar unui bărbat pentru a se manifesta ca bărbat puternic, protector, iubitor, galant…

Sursa: ortodoxiatinerilor.ro