Nu vă temeți de post. Postul nu e lăsat să omoare omul, ci să potolească patimile din noi

Iubiţi frați întru Hristos,

Vă adresez acest acest mesaj la începutul Postului „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”,  din dorinţa de a vă pune la inimă câteva îndrumări duhovniceşti care să vă fie călăuză pentru perioada acestui Sfânt Post.

Acest post ne oferă prilejul de a medita asupra misiunii pe care cei doi mari Apostoli ai Bisericii au făcut-o pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos şi asupra jertfelor pe care cei doi, precum şi ceilalţi Apostoli le-au făcut. Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este cunoscut în popor sub denumirea de Postul Sânpetrului. Este rânduit de Biserică în cinstea celor doi Apostoli și în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 și 14,23). Postul era numit în vechime Postul Cincizecimii, datorită darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli.

În mod deosebit omul, este într‑un permanent Post , este într‑o permanentă stare de înfrânare şi de păzire a minţii, de chemare a lui Dumnezeu şi de împodobire a vieţii sale cu numele Lui Iisus. Omul şi‑a luat crucea ca să‑L urmeze pe Hristos, întreaga lui viaţă a devenit un urcuş. El nu poate să spună – „Acum merg şi mă apropii de Hristos în perioada aceasta de postire şi după aceea uit sau mă întorc la alte îndeletniciri“, ci permanent trebuie să fie într‑un urcuş duhovnicesc. Pentru că, dacă nu urcăm, iubiţi fraţi creştini, atunci coborâm! Nu există stare de stagnare, nu există stare în care omul să spună că „mă mulţumesc cu atât, cu aceste virtuţi pe care le‑am dobândit până acum, îmi sunt suficiente şi de acum nu mai am nevoie“.

La începutul acestui Post, vă îndemn la tăcere şi neosândire. Dar, ca să ajungi la aceasta, e nevoie de încredere în bunul Dumnezeu. Trebuie să crezi, să te încrezi, şi apoi să iubeşti pe aproapele tău. Când vom reuşi să iubim pe aproapele, atunci vom reuşi să ne debarasăm de multe şi multe rele şi fărădelegi şi atunci vom iubi rugăciunea. Nimeni din cei care grăiesc de rău, nimeni din cei care clevetesc, nimeni din cei care bârfesc nu pot să se apropie de rugăciunea cea curată. Pentru că, dacă nu ai iubit pe unul singur, dacă urăşti pe unul singur, pe aproapele tău, pe un frate, pe o soră, nu poţi ca să ajungi la Dumnezeu. Îţi este strâmtă inima atunci când nu iubeşti. Îţi este îngustată şi mintea, atunci când nu iubeşti. Singuri ne răpim libertatea noastră în Dumnezeu atunci când nu iubim şi mai cu seamă atunci când grăim de rău. Ne spune atât de frumos, Sfântul Ioan Gură de Aur că „limba este un mic mădular, dar care face foarte mult rău“.

Vă îndemn pe toţi să vă spovediţi cât mai des, mai cu seamă în perioada Posturilor de peste an şi să vă împărtăşiţi cu Sfintele Taine care ne aduc mult folos sufletesc. Să nu vă pierdeţi niciodată curajul în lupta cu greutăţile vieţii căci Dumnezeu este şi mai aproape de noi atunci când suferim, ci să strigăm mereu după ajutorul Lui!

Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi şi să ne ajute „să postim post bineplăcut Lui”, înfrânându-ne nu numai de la mâncare, ci şi de la păcat, să ne iertăm unii pe alţii şi să facem cât mai multă milostenie.

În încheiere frati creștini, Parintele Sofian Boghiu spunea: „Nu vă temeți de post. Postul nu e lăsat să omoare omul, ci să potolească patimile din noi” Amin.

Arhimandrit SILUAN (Șalari)