Putem să îndreptăm greşelile celuilalt, fără a-l judeca?

Adeseori se spune că ajungem să-l judecăm pe celălalt, din dorința de a-l îndrepta. Ne uităm la faptele lui, vedem ce este nepotrivit, i le comunicăm şi îi cerem să ia alt chip. Dar când facem această critică, mai ținem seama de cuvintele Mântuitorului: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7, 1-5)? Mă tem ca nu! Nu mai spun că de multe ori ceea ce i se pare omului drept, pentru Dumnezeu este nedrept. Iar pentru a nu porni cu ușurință spre judecată, voi aminti de episodul cu femeia desfrânată care urma sa fie omorâtă cu pietre.

Mântuitorul le spune celor ce doreau sa arunce cu pietre in ea: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce primul cu piatra” (Ioan 8, 7). Si răspunsul tacit al acestora este pilduitor pentru fiecare dintre noi cei care judecăm: „Iar ei auzind, si mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul” (Ioan 8, 9). Eu nu știu dacă putem corecta noi greșelile sau păcatele cuiva împotriva voinței lui . Binele cu forța , nu se poate și nu știu dacă ar mai fi bine . Nici Dumnezeu nu ne silește să ne schimbăm firea aplecată spre păcat, El doar ne sfătuiește, ne roagă, ne așteaptă să facem o schimbare spre binele nostru. Cred că cel mai bun exemplu pentru schimbarea cuiva este propria noastră schimbare, este să devenim noi un model de trăire al Cuvântului lui Dumnezeu astfel încât atunci când aproapele nostru este impresionat de o astfel de trăire, să dorească și el să trăiască o viață cu Dumnezeu.

Extras din interviul cu Pr. Emil Crăciun

ortodoxiatinerilor.ro