Vrednici slujitori ai neamului. Cuvânt înainte la vol. I “Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altădată”
19:33, joi, 8 octombrie, 2015 | Cuvinte-cheie: basarabia, mărturisitori, mucenici, oamenii lui Dumnezeu
Acest pământ ortodox s-a proslăvit prin oamenii ei. Unii au fost dați uitării, alţii au rămas necunoscuți pentru cei din jur. Or, atâtea personalităţi s-au jertfit pentru credinţă, pentru adevăr.
Prin acest volum deschidem șirul ”Oamenilor lui Dumnezeu din Basarabia de altădată”. Unii au trăit în secolul XIX, în perioada ţaristă, alţii în perioada interbelică, dar regăsim şi personalităţi contemporane cu noi.
Fiecare în parte vine cu un mesaj, fiecare ne lasă un model de a fi în lumea asta luptătoare. Nouă nu ne rămâne decât să-i cunoaştem, să-i scoatem la lumină şi, de ce nu, pe unii să-i trecem în rândul sfinților naționali.
Unii sunt sceptici, afirmând că nu avem persoane destoinice pentru a fi trecute în rândul sfinţilor, alţii spun că sunt chiar foarte multe, atâta doar că nimeni n-a fost preocupat de această problemă.
Recunoaștem, este destul de dificil a acumula datele necesare pentru a propune un slujitor, un nevoitor sau chiar un
mirean pentru canonizare.
De o cinstire locală se bucură cuvioşii Macarie de la Saharna şi Agafia de la Cuşelăuca.
Viaţa şi activitatea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni sunt cercetate în ultimele două decenii.
Au apărut şi câţiva cercetători înflăcăraţi, care vor să scoată la lumină mucenicii din perioada sovietică, dar nu sunt dosarele acestor pătimitori pentru credinţă.
Credem că aceste iniţiative sunt bune şi necesare, dar presupun o muncă aparte şi foarte migăloasă, plină de responsabilitate, pentru că nu avem dreptul de a greşi.
Undeva, în conştiinţa fiecăruia, în special, a slujitorilor şi a credincioşilor dreptmăritori, sfinţii se asociază cu persoane care au fost cu totul deosebite din punct de vedere moral şi cu o trăire aparte pentru cele sfinte şi dumnezeieşti. Mulţi sunt gata să afirme că au avut părinţi, bunei, apropiaţi, cu o viaţă “sfântă”, însă nimeni nu se încumetă să-i înainteze spre canonizare.
În acest sens, sunt câteva etape şi rigori întru stabilirea veridică a canonicităţii.
Deşi în primele veacuri creştinii se numeau adesea între ei “sfinţi”, acum această noţiune se răsfrânge asupra unor persoane desăvârşite şi cu o viaţă duhovnicească impecabilă.
La sigur, şi neamul nostru are astfel de nume, care merită atenţia şi cinstea cuvenită.
Prezentăm cele mai reprezentative personalităţi eclesiale autohtone: Valeriu Gafencu, numit şi sfântul închisorilor, părintele Sofian Boghiu, iconarul de suflete de la mănăstirea Antim, precum şi preotul-poet Alexie Mateevici, Mitropolitul Gurie Grosu și atâția alții.
De rând cu personalităţile sus-menţionate mai avem o listă destul de mare de părinţi care s-au jertfit pentru credinţă, fiind omorâţi de prigonitorii Bisericii: Pr. Alexandru Baltaga din Chişinău, Pr. Eustatie Chiriţă din Pituşca, Pr. Gheorghe Ivanov din Stolniceni şi mulţi alţii, pe care îi vom prezenta în câteva volume.
Editorii, http://personalitatibasarabene.info/