De ce sunt alături de patriarhul Daniel?

E greu pentru unii cititori ai mei să înţeleagă de ce eu, care am cerut Patriarhului Daniel, printr-o scrisoare deschisă, să se retragă, care nu am făcut niciodată economie de critici când a venit vorba de actualul întâistător al BOR, sunt acum alături de el în încercarea la care este supus.

Să mă explic înainte de somn- pentru a putea apoi adomi liniştit.
Sunt alături de Patriarh pentru că:
1. Patriarhia a făcut exact ceea ce trebuia să facă în aceste zile de după accidentul din clubul rock: s-a rugat pentru răposaţi, a oferit asistenţă spirituală rudelor acestora, s-a rugat pentru cei răniţi, a încurajat donaţiile de sânge.

2. Patriarhul nu avea de ce să meargă la clubul respectiv pentru a face vreun spectacol liturgic sau mediatic. Place sau nu, Biserica nu consideră cluburile ca fiind vreo plăcere curată. Cel mult una tolerabilă- de aceea nu se va gira niciodată genul de petreceri de club de către vreun ierarh.

3. Acest lucru nu împiedica şi nu împiedică pe nimeni care frecventează cluburile să vină el în biserică, să încerce să o cunoască.

4. Comunicatele de presă ale Patriarhiei au fost practic ignorate de mass-media, care a preferat să insiste în a prezenta atacurile venite în online şi nu numai contra Bisericii.

5. Un prieten număra pe 4 site-uri cunoscute de ştiri, zilele acestea, 14 articole negative cu privire la BOR în chestiunea accidentului de la club. Autorităţile locale erau gratulate cu 6 articole negative, cele centrale cu 6 articole negative, iar patronii clubului erau „urecheaţi” în doar patru articole.
Dacă aceasta nu e campanie mediatică negativă, atunci ce o mai fi?

6. Incoerenţa atacurilor la adresa BOR şi a Patriarhului era fascinantă. Însă cel mai tare fapt este acela că mass-media şi anumite voci cu autoritate în online s-au străduit să lase impresia că BOR e de vină pentru accidentul din timpul concertului rock.
Complet ilogic, dar o manipulare care s-a dovedit eficientă.

7. Ieşirea arhiepiscopului romano-catolic Ioan Robu, patetică, stupizică, ieftină (arhiepiscopul în genunchi pe asfalt, legămintele de luptă anticorupţie, etc.) nu m-au convins că ieşirea Patriarhului ar fi fost o soluţie, Ba din contra.

8. Da. Acest Patriarh e un dezastru de imagine pentru BOR, o năpastă teribilă, dar nu poţi să îl acuzi şi pentru ceea ce face bine: o solidarizare decentă şi creştinească a Bisericii cu victimele unui accident care ar fi putut fi uşor denunţat ca fiind provocat într-un context necreştin.

9. Nu cred că ateii şi seculariştii au vreun drept moral sau competenţă să stabilească ce şi cum să se reformeze Biserica, ce program trebuie să aibă ierarhii, când, cum şi unde să se roage.

10. Campania aceasta a preluat imediat lozinca mincinoasă şi periculoasă prin anti-creştinismul său mascat, care numără bisericile şi spitalele şi duce la concluzii de-a dreptul bolşevice- numai comuniştii au confiscat biserici să facă din ele cămine culturale, dispensare, depozite….

11. Biserica nu trebuie să „bată palma” chiar cu riscul de a nu fi la modă. Experienţa catolică post- Vatican II, care a aruncat Catolicismul în cea mai neagră epocă spirituală a istoriei sale, este o lecţie dureroasă la care ortodocşii e bine să ia aminte.

12. În general nu e bine să încurajăm nedreptatea, prostia, manipularea şi ticăloşia pentru a obţine rezultate punctuale. Nu de alta, dar nicio nedreptate şi prostie, odată câştigătoare, nu vor rămâne singure- vor face şi mai multe nedreptăţi, şi mai multe prostii.

Nu sunt deloc un necunoscător, ba chiar sunt un atent observator al schimbărilor dramatice din societatea occidentală (căreia îi aparţinem), care după ce au avut un pronunţat caracter a-creştin, acum devine explicit anti-creştină.
Genul de campanii gândite pentru decredibilizarea Bisericii nu sunt specifice doar României. Iar cine a urmărit cum a fost distrusă în diverse campanii Biserica Catolică, poate remarca uşor reţeta şi aici, în România zilelor noastre.

Bogdan DUCA

https://bogdanduca.wordpress.com