„Icoanele” mormone intens mediatizate de televiziunile din Chişinău (I)
11:57, miercuri, 25 noiembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: joseph smith, mormon, mormoni, mormonii, sectologie
Să facem cunoştinţă cu adevărul despre mormoni
Difuzarea unui film mormon de către aşa-zisa Biserică a lui Isus Cristos a Sfinţior Zilei din urmă este o propagandă agresivă a sectei susţinută contra cost şi de către posturile de televiziune din Chişinău. Filmul făcător de minuni prozelite produs de „sfinţişorii” cu numele sus menţionat ni se vâră pe gâtlejurile noastre cu rulări şi derulări repetative în stil de „telenovelă” siropoasă şi foarte emotivă. După ce a fost difuzat de PRO TV Chişinău cu repetare cu tot, ştafeta mormonizării a fost preluată de alt canal care a difuzat acelaşi film cu repetare cu tot, şi anume de TV7. Oare ce canal din Moldova urmează să ne incânte cu o nouă serie de mormonizare. O fi ajuns criza şi în grila de programe a televiziunilor din Moldova sau strălucirea arginţilor fără număr a luat vederea deţinătorilor de trusturi. De undeva din decor „diavolii” naţionali, antinaţionali şi internaţionali se uşurează pe ei de râs dorindu-ne vizionare plăcută săptămânală a capodoperei cinematografice „Faceţi cunoştinţă cu mormonii” .
În fond nici n-ar trebui să mă mai frământe întrebarea de ce văd pe toate gardurile publicitare din Chişinău mai multe afişe electorale cu mormonii decât în campania electorală naţională. Răspunsul îl ştiu: scopul filmului în Moldova scuză mijloacele financiare a unui imperiu pseudoreligios şi pseudocreştin. În parlamentul sfinţilor mormoni s-a hotărât să ni se dea spre admirare mormoni din belşug, că au de unde pentru toate televiziunile.
Primiţi-i!Gustaţi-i! Apreciaţi-i! Serviţi-i – să aveţi poftă-n gât fraţilor! Dar să nu vă constipaţi de mormonele că boala-i lâncedă şi grea.
Iar atunci când întâlniţi pe străzi doi „sfinţi” misionari cu Scriptura lui Mormon în ghiare şi zâmbetul întins forţat pe toţi cei 32 de dinţi hliziţi la vedere tâlcuindu-vă din revelaţiile americane ale „sfântului” Joseph Smith, profetul, să ştiţi că aţi dat nas în nas cu „dracu”, pardon, mai bine zis cu misionarii lui care se numesc mormoni şi care-şi fac reclamă acum cu acest film mult mediatizat.
Nu mă îndoiesc că filmul este bazat pe fapte reale şi nu vreau să minimalizez meritele actorilor mormoni care îşi fac jocul ca în filme. Dar cu luare aminte să vedem ce ne propun ei! În film ne propun să-i cunoaştem pe mormoni prin prizma a şase subiecte selectate cu grijă şi ne îndeamnă astfel să etichetăm pozitiv şi Biserica Mormonă. Eu propun o cunoaştere mai amănunţită descrisă mai jos:
Denumirea oficială a acestei organizaţii este de Biserica lui Isus Christos a Sfinţilor Zilei din urmă . Această denumire accentuiază faptul că ei sunt „sfinţii” care trăiesc în ultimele zile (aşa să-i ajute Dumnezeu să-şi trăiască ultimele zile, dar cu toţii odată şi cu toată organizaţia lor după care să se întoarcă la Dumnezeu).
Oficial această organizaţie apare în anul 1830, dar în acel timp nu avea decât şase membri şi era nesemnificativă în contextul tulburărilor religioase care marcau viaţa religioasă în Statele Unite. Astăzi aşa numita biserică cuprinde 15 milioane de membri răspândiţi peste tot în lume. Aproape jumătate (45 %), locuiesc în Statele Unite, iar dacă ne luăm după propria lor statistică sfinţii se extind cel mai rapid dintre toate cultele. În realitate însă în decurs de 10 ani, adică din 1990 până în 2001 ei au avut o creştere de 12%, în Statele Unite spre deosebire de penticostali şi charismatici care au înregistrat o creştere de 38% în aceeaşi ţară. Astăzi extinderea lor a fost aproape stopată, ei ajungând la o creştere de 3% pe an. Oricum indicii de creştere sunt destul de mari ţinând cont de faptul că acest procentaj este calculat din totalul de 15 milioane. Pe de altă parte numărul membrilor este forţat în statisticile mormone deoarece foarte mulţi s-au dezis de conceptele acestei organizaţii pe care nu o mai fregventează. Dar fără o declaraţie oficială de retragere adepţii sunt consideraţi formal membri în continuare. Aceşti mormoni formali poartă denumirea de jack mormons, după cum au fost denumiţi chiar de mormoni ca nume peiorativ. Pentru a contracara retragerea sau adeziunea formală a unor membri în ultimul timp li s-a sugerat misionarilor să facă un prozelitism mai activ şi să dubleze numărul botezaţilor convertiţi real şi nu din interes. În acest sens misionarii mormoni sunt şcoliţi după alte programe şi li se înlesnesc metode de atragere mult mai atractive decât cele precedente, au introdus şi misionăriţe în proiectul de prozelitism. La data de 1 septembrie 2005 unul din oficialii de vârf al organizaţiei şi anume Maryl Bittman a recunoscut faptul că doar 4 sau 5 milioane sunt membri activi ai organizaţiei. Oricum chiar şi cu numărul restrâns de mormonui activi Biserica Mormonă a ajuns astăzi un mare Imperiu industrial care colectează doar de la membrii ei peste şase miliarde de dolari anual şi mai produce prin bussines-ul în care este incadrată încă cinci miliarde, având peste 100 de companii controlate şi multe alte companii la care este acţionară. O parte mică din aceste profituri (aproximativ 500 de milioane de dolari) sunt direcţionate spre pregătirea şi susţinerea celor 60.000 de misionari care sunt trimişi în toată lumea spre a o mormoni. Iar o altă parte nesemnificativă din profitul general este predestinat unui sistem intern de asistenţă socială trâmbiţat în scop prozelit şi bineînţeles spre publicitate, reclame, cărţi şi filme de genul „Faceţi cunoştinţă cu mormonii”, care au ca scop au adeziunea la imperiul mormon a credulilor inspiraţi de mituri SF (a la Joseph Smith), ce devin după zombarea mormonă de voie, de nevoie zeciuitori şi dijmuitori fideli ai marelui imperiu.
Mormonii percep realitatea prin ochii lui Joseph Smith, întemeietorul sectei lor, unii dintre ei percep chiar şi trăirea personală prin faptele profetului. În fond, mormonismul, ca de altfel mai toate sectele care practică hărţuirea apocaliptică şi presiunea psihologică vin din a Doua Mare Deşteptare Religioasă care a lovit în plin şi pământul făgăduinţei din America. Atât de mare a fost trezirea Satanei în acel timp încât a împărţit din belşug darurile şi harismele lui pe la toţi asociaţii săi chemaţi pe post de apostoli, vizionari, profeţi sau mari predicatori prinşi într-o stare de exaltare. Cu toţii aveau revelaţii mai importante şi mai speciale decât cele biblice. Cu toţii s-au trezit peste noapte tălmaci de scripturi şi noi scriitori scripturistici. Mai toţi aveau de completat şi de anexat ceva la Scriptură. Şi cu toţii au avut vedenii copleşitoare şi călăreau pe iepe apocaliptice de colo până colo prin America cu planul secret de salvare a omenirii în mână. După acest plan matematic, în repetate rânduri, ba îl coborau pe „Hristos” din cer, ba îl înălţau la locul lui, ba se urcau ei la cer, ba deveneau ultimii doi martori apocaliptici, ba deveneau „Hristoşi” şi anti-hristoşi ambulanţi. Aşa zisul evanghelism de senzaţie rupt din pesimismul calvin şi târât prin eshatoane imaginare a deschis un nou canal de comunicare dintre „Dumnezeu” şi om prin profeţii şi bibliştii americani gen pastor William Miller, trâmbiţaşul apocaliptic, care a trecut dincolo de aritmetică citind în Daniil şi-n stele simultan; sau „sora” Ellen G. White baba-solul-„Domnului” şi profeata de la adventişti care posedată rău de un „spirit profetic” intra adesea în transe mediumistice. Prin autoritatea profetică proeminentă a trecut la completarea Scripturilor cu propriile ei scripturi plagiate. Alt tânjitor după sfârşitul lumii, „fratele” profet Charlles Russel a lansat pretenţii repetate şi ultimative „Domnului” de a sfârşi lumea în Armaghedoane. Avea el obsesia lui şi dorul de sfârşit la fel ca „sfinţii” din zilele din urmă de azi. În acelaşi timp şi cu aceleaşi viziuni apare şi „fratele” profet Joseph Smith cutezând a cere de la „sfinţii lui” să fie recunoscut drept ales al „Duhului Sfânt”.
Să vedem ce spune istoria oficială, deşi eu n-o pot crede nicicum, dar o să o descriu după cum o relatează însuşi Joseph Smith în History of the Church, cu tot luxul de amănunte şi toate fenomenele paranormale care însoţesc această descriere şi care mie mi se par a fi nişte fenomene caracteristice pentru imaginaţia unui om bolnav (dar părerea mea este subiectivă). Zice el că în anul 1820, (la vârsta de 14 ani) când s-a rugat pentru prima dată singur în poiana din pădurea casei, o putere i-a legat limba atât de tare încât nu mai putea vorbi. Deodată s-a făcut un întuneric de nepătruns de jur împrejurul lui. A început să se panicheze deoarece mai mulţi duşmani nevăzuţi au pus mâna pe el. „Fratele” Smith spune că a primit ajutor şi răspuns imediat la rugăciunea lui deoarece în acel moment a văzut cum i-a căzut peste cap un stâlp de lumină care l-a luminat mai mult decât soarele. Tot acolo în dumbrava de lângă casă, după acest eveniment a început să aibă şi primele vedenii. Mai întâi de toate a văzut cum levitau două „Personaje” deasupra capului lui, pe lângă alte lumini (şi steluţe probabil). Aceste două personaje „fratele” Smith nu le-a putut descrie foarte clar, după cum spune chiar el însuşi, deoarece ele pluteau prin aer. Personajele sau arătările au început la un moment dat să şi vorbească. Şi lui Smith i s-a dezlegat limba, niţel. Unul din pesonajele din vedenia lui Smith era fiul celuilalt levitant şi deşi nu s-au recomandat, Joseph în copilăria lui nebunească i-a luat drept dumnezei pe amândoi deodată. Şi când s-a prins de-a binelea că vorbeşte cu dumnezeii lui, Smith a devenit stăpân pe el şi i-a întrebat mai pe şleau: care confesiune religioasă este adevărată? Una dintre arătările cu chip de om suspendate din aer i-a spus că toate sunt greşite şi toate crezurile lor creştine sunt abominabile în ochii ei. I-a dat şi o recomandare tânărului Joseph să nu se alăture niciuneia dintre denominaţiuni fiindcă toate sunt greşite. Fratele Smith n-a mai ţinut cont de această recomandare dată de dumnezeul lui personal şi s-a alăturat cultului metodist, de unde a fost expulzat deoarece practica ocultismul. Apoi, Joseph ne spune că a stat de vorbă mai mult cu unul din suspendaţii din aer (probabil s-a împrietenit mai bine cu el, fiind băiat mai de treabă) şi acela i-a spus mai multe lucruri pe care nu le poate scrie. Trebuie să ştim că toată această poveste a avut mai multe variante la început, povestite toate sub inspiraţia duhului de către profet. Pe lângă faptul că dezvăluirea vedeniilor a făcut-o după vreo 10 ani de la eveniment (unul din motive putând fi şi faptul că era cam analfabet), la început Joseph se cam încurca în descriere, susţinând ba că vârsta la care a văzut arătările era de 13, 14 , 15 ani, ba i s-a arătat doar „Fiul”, ba „Tatăl”, ba amândoi deodată, ba i-a văzut într-un nor negru, ba l-a lovit stâlpul de lumină la cap şi au scăpărat personajele…etc. Cert este faptul că atunci când şi-a revenit de-a binelea era lungit pe spate, fără forţă fizică, a văzut din nou cerul şi după aceea a văzut că lumina (luminiţele!) dispăruseră de tot. În sfârşit după toată această întâmplare a plecat acasă şi s-a rezemat de sobă iar maică-sa îl tot sâcâia cu intrebări la care acesta a răspuns că se simte foarte bine după întâlnirea cu doi dumnezei deodată.
Acestă viziune supranaturală după părerea „sfinţilor” mormoni a pus începutul unor evenimente care chipurile au dus la restaurarea Bisericii pe pământ prin Mr. Joseph Smith, profetul chemat la profeţie de două fantome cu chip de om.
De la acest eveniment Smith s-a întrecut în explicaţii istorice şi a spus, cu „revelaţie de sus”, că după moartea ultimului apostol, Biserica lui Hristos a dispărut în totalitate. Şi până la revelaţia pe care a avut-o el în pădure, Biserica nu a existat şi nici Evanghelia nu a fost propovăduită. Iar prin descoperirea personală pe care a avut-o el în pădure s-a refăcut şi Evanghelia şi Biserica în totalitate.După părerea sa nici o altă presupusă biserică creştină nu deţine adevărul, ci doar el, Smith, este şi calea şi adevărul, viaţa şi revelaţia, deşi se ştie că Mântuitorul a spus că porţile iadului nu vor birui Biserica Lui. Dar oare mai putem avea încredere în cuvintele Mântuitorului? După mormoni ar trebui să credem că Hristos ne-a minţit în spusa Lui şi Biserica a fost biruită imediat după moartea apostolilor, iar Smith şi nu Mântuitorul are dreptate.
Pe lângă faptul că Smith s-a autodeclarat profet, prorocind şi el venirea exactă a lui „Isus” când urma să împlinească 85 de ani pe care nu i-a mai împlinit. S-a declarat şi scribul inspirat lui Dumnezeu şi în acest sens a scris şi alte scripturi mult mai noi şi mult mai precise decât cele vechi şi arhaizate precum este Biblia. „Fratele” Smith tot apelând la cer şi tot după spusa lui, a mai avut şi alte vedenii pe care i le-a descris, de exemlu, socrului său Isaac Hale (care însă – sîc!, n-a vrut să-i creadă povestea). Dar să urmărim cursul revelaţiilor şi a evenimentelor în ordinea lor cronologică.
Spune Smith că şi în anul 1823 alt levitant i-a apărut în camera lui pe când dormea. Pe acesta l-a cercetat mai cu atenţie şi a văzut că era gol de-a binelea dar şi-a ascuns goliciunea cu o mantie, însă spiritul de observaţie a profetului a văzut că mantia era descheiată şi astfel i-a putut vedea şi pieptul (păros şi alb). Acest levitant era mesagerul direct a lui dumnezeu şi îl chema Moroni. El a fost trimis la fratele profet Smith cu o misiune specială. Moroni i-a spus de o comoară de aur de milioane de dolari în formă de plăci de aur pe care este gravată o nouă biblie într-o egipteană modificată şi anume „Cartea lui Mormon”. După care îngerul Moroni a stins lumina şi a plecat. Dar nu pentru mult timp, căci s-a întors înapoi să-i mai spună odată povestea plăcilor de aur, după care iar a plecat şi iar s-a întors să-i spună că Satana îl ispiteşte. După a treia apariţie Smith şi-a deschis ochii şi somnul l-a părăsit, iar cocoşul i-a şi cântat. O altă stare pe care o descrie Smith legată de această viziune este faptul că puterile îi erau epuizate şi nu mai avea forţă deloc după acele vizite repetate ale lui Moroni. O fi fost Moroni vreun vampir energetic sau nu, nu se ştie. Dar se ştie că Smith cu ultimile lui puteri s-a deplasat în satul Manchester din statul New York şi pe un deal foarte înalt numit dealul „Cumorah” era o piatră foarte mare pe care Smith cu cele mai ultime puteri ale sale a dat-o la o parte şi a văzut sub ea o altă piatră scobită în formă de cutie iar în această scobitură era un seif tot din piatră. Deschizând seiful a găsit un păiangen de pietre cimentate care acoperea alte două pietre, o platoşă şi plăcile din aur. A încercat să le scoată, dar iar a venit levitantul Moroni şi i-a zis profetului să stea blând că n-a venit timpul. După care Smith şi-a dat întâlnire cu îngerul peste un an când va veni timpul şi au plecat amândoi fericiţi. După un an – aceeaşi poveste, pleacă Smith în statul Manchester, Moroni îngerul pleacă şi el din cer şi vine pe dealul satului, lângă piatra cea mare se întâlnesc se cuprind frăţeşte şi probabil nu este greu să intuim dialogul pe care l-au avut cei doi fraţi întru spirit: „- Hallo, ce mai faci măi frate-îngere Mr. Moroni?” „– Bine, mersi am venit la piatra cea mare să te văd Mr.frate profet Smith, îmi era dor de tine. La noi în cer este totul Ok. La voi pe pământ cum e Ok sau nu-i Ok?” „– Şi la noi pe pământ este totul Ok.” „ – mă bucur că te-am văzut, te las cu bine. Pa! Ne vedem anul viitor.” Fratele Smith i-a zis ciao! îngerului glorificat într-o egipteană modificată şi i-a dorit călătorie plăcută la cer sau la stele înapoi. „Mersi”, i-a răspuns îngerul în egipteană, că doar nu învăţase engleza, că nu avea meditator pentru home schooling – „şi tu să călătoreşti cu bine, ai grijă de iapă şi să o hrăneşti la timp.” Şi s-au despărţit fericiţi binecuvântându-se unul pe altul. În anul următor aceeaşi întâlnire: „Salut frate îngere Moroni!”, „Salut Mr.frate profet Smith! Cu ce ai venit din cer, cu paraşuta sau cu altă levitaţie? Îmi dai sau nu anul ăsta scriptura ta?”etc. Şi aşa timp de patru ani la rând s-au tot întâlnit fratele Smith cu îngerul Moroni la piatra de pe deal până într-o bună zi de 22 septembrie 1827 cand, după obiceiul său, Smith s-a dus la întâlnirea îngerească şi îngerul i-a dat în sfârşit plăcile de aur cu două pietre magice Urim şi Tumim şi platoşa (un fel de scut de argint pe care trebuia să pună pietrele maro) şi ea magică bineînţeles. Îngerul i-a zis fratelui Mr. Smith să aibă grijă mare de plăcile de aur, că sunt foarte scumpe şi le vrea înapoi. Luând în cosideraţie faptul că în formatul actual al cărţii această cronică mormonă are peste 640 de pagini, putem să intuim cu uşurinţă câte kg de pagini de aur a avut scriptura originală, care mai era şi gravată cu hieroglife dintr-o egipteană modificată. Devine de înţeles de ce era atât de preţioasă această carte chiar şi pentru trimisul lui dumnezeu Moroni. La atâta bănet în aur pur s-o fi smintit şi el săracul cu tot cu dumnezeul lui.
Din păcate însă nici măcar povestea îngerului descrisă de Smith nu este basmul său original, ci este copiată după mitul lui Enoh al Lojei Masonice Royal Arch. În acest mit ni se relatează că Enoh a fost instruit într-o viziune să conserveze toate misterele masonice vechi şi să le graveze pe o farfurie de aur pe care Enoh după ce a redactat misterele a ascuns farfuria într-o piatră arcuită şi boltită pentru ca aceasta să poată fi descoperită de Solomon. Cu alegerea numelui de mesager Smith a cam dat-o în bară. Auzind probabil termenul medical moron, el şi-a botezat mesagerul cu acest termen spunându-i Moroni. Dar cum Smith nu le avea cu terminologia psihologiei medicale şi nu ştia că moron ca şi termen descrie o dizabilitate mentală s-a ales cu un înger glorificat ca „Debil”.
Este de înţeles de ce nici socrul său nu i-a crezut povestea aceasta. Acesta l-a şi catalogat drept ceea ce era în realitate – un arogant, mincinos şi leneş. Dealtfel, şi un tribunal din Bainbridge l-a judecat pe profet şi l-a găsit vinovat pentru două capete de acuzare „inducere în eroare” şi „impostură”. Pe lângă faptul că a furat-o pe Emma Hale, viitoarea lui soţie, şi-a înşelat atât socrul, cât şi pe alţii dându-se drept mare explorator de comori magice şi ascunse, ceea ce i-a adus umilirea publică de către tribunalul sus-menţionat. Bineînţeles că a refuzat să-i arate socrului său tăbliţele în cauză deoarece aceastea, spunea profetul nu pot fi văzute de oricine, magia lor atragând distrugerea. Cum profetul era semianalfabet şi nu prea ştia să scrie bine nici în engleză şi cu atât mai mult nu ştia să citească nici egipteana lui modificată, şi-a luat o pălărie în care a pus cele două pietre magice şi cu acele două pietre translatoare a tradus întreaga carte a lui Mormon, adică toată scriptura cea nouă, bolborosând cu capul în pălărie, ascuns după o pierdea de lumina soarelui şi de ochii curioşilor. Sărmana Emma soţia lui, a fost obligată să tot scrie cuvânt după cuvânt o poveste fabuloasă a unei familii de evrei care a plecat din Israel în America cu 600 de ani înainte de Hristos. Mai târziu, Însuşi Hristos a venit, conform lui Smith, la indo-evreii americani înainte de a se înălţa. Extenuată de atâta scris Emma şi-a pierdut copilul, moment în care „fratele” Smith şi-a schimbat scribul până l-a extenuat şi pe acesta, schimbându-l cu altul şi tot aşa timp de doi ani şi jumătate până când best-sellerul a văzut lumina tiparului. Pentru a-şi fundamenta vedenia Smith a ales cu grijă câţiva martori (colegi din breasla căutătorilor de comori şi masoni) pe care i-a îndemnat să se roage ore în şir în faţa unei cutii goale până au început şi aceştia să aibă vedenii şi să vadă tăbliţe de aur. Unul din martori, mai rezistent la hipnoză şi care nu vedea tăbliţele a fost fugărit afară să se roage suplimentar. După acest eveniment hipnotico-mistic profetul şi-a strigat îngerul debil şi păros şi i-a încredinţat tăbliţele în valoare de milioane de dolari să le ducă sus pentru a fi valorificate într-una din „împărăţiile de sus”. După 25 martie 1830 Smith a început să-şi vândă best-sellerul prin librăriile din Palmyra. Deşi foarte mulţi au considerat cartea ca fiind o mare blasfemie împletită cu legende vest-americane ce cataloga indienii americani ca trib pierdut din Israel, „fratele profet” Smith nu s-a lăsat descurajat de critică. Având deja o scriptură proprie şi unică inspirată din tăbliţe imaginare şi-a făcut şi propria baracă în care s-a înscăunat ca şi profet cu autoritate, începând a boteza în lacul Seneeca prin scufundare completă, ca la cartea lui, pe toţi credulii chinuiţi de extazul religios mormon.
Diacon Octavian Solomon
Va urma…