Suntem obişnuiţi să transferăm responsabilitatea

– Nu credeţi că în raport cu evoluţia actuală a societăţii civile în ceea ce priveşte sexualitatea, şi mă refer la abordarea atât de libertină a acesteia, Biserica face prea puţin?

– Desigur, dar şi tu care ai pus întrebarea, pentru că şi tu eşti din Biserică, faci prea puţin! Asta este. N-am definit la început că Biserica este formată din toţi cei botezaţi? Tu, care ai pus întrebarea, eşti botezat, iar dacă eşti botezat, faci parte din Biserică şi Biserica face foarte puţin prin tine pentru asta. Spunem asta pentru că suntem obişnuiţi să transferăm responsabilitatea la alt vârf, sus. Cine trebuie să facă acum un pretext împotriva libertinajului? Cine? Patriarhul. Este adevărat că şi patriarhul. Cine? Sinodul? Cine? Episcopul? Cine? Preoţii? Da, şi aceştia, dar este mult mai important dacă lucrurile vin de la credincioşi, pentru că oricum credincioşii au pulsul la ceea ce se întâmplă. Oricum, ar fi de luat în seamă. S-a făcut destul, dar ce înseamnă destul pentru tăvălugul acesta?

Sunt lucruri impuse care nu se discută, observaţi că nu se discută. Adică, dacă s-a făcut cineva homosexual, atunci gata, s-a făcut! Biserica? N-a reuşit nimic, decât conştientizarea. Nu a putut opri tăvălugul. Biserica nici nu are scopul de a opri, pentru că a opri nu-i stă în putere. A opri, înseamnă a forţa deja. Dar a conştientizat, înseamnă că este bine! Că n-a făcut de ajuns, tot prin noi n-a făcut de ajuns. Sigur că ar trebui să facă mai mult Biserica, dar nu ca instituţie, ci Biserica aceasta vie formată din credincioşi.

Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 149-150