Numai postul cel adevărat și complet ne apropie de Dumnezeu

„Numai postul cel adevărat și complet ne apropie de Dumnezeu, iar neînfrânarea ne depărtează. Prin neînfrânare de la mâncare am fost despărtiți de Tatăl Ceresc și dați pe mâna morții. Postul este mijlocul numărul unu prin care ne putem uni iarăși cu Dumnezeu, biruind gravitatea pământului și intrând în grădina vieții.

Abstinența de la mâncare, e doar un pas făcut către post, ea numai ne ajută să mergem spre postul cel adevărat- schimbarea în bine a inimii.

Postul e una din virtuțile de căpetenie și capătă consistență logică, numai atunci când e conjugat cu postul sufletesc. Deci, abstinența de la mâncare și iertarea din iubire a aproapelui. Așa-zisa mâncare de post fără carne, grăsimi, lactate, dar care e gătită să înlocuiască „cu succes” mâncarea de dulce, nu constituie post. Nu e post când nu ai ce mânca și ai dori să mănânci, ci când renunți la mâncare din dragoste către Dumnezeu și aproapele tău.

Răsplata celui ce renunță la cozonac cu dorul de a posti, este mai mare decât a celuia ce renunță la mămăligă. Ia seama, dar, fiule, când postești să ai lacăt la gură și inima deschisă, binevoitoare, fața senină și cugetul la Împărăția Cerului. Aici este taina.

Deci, în concluzie, post, înseamnă: fuga de îmbuibare și păcat și apropierea de Dumnezeu, de Iubire.

Și asta e fiule, abstinența, după cum am spus, ne îndrumă către adevăratul post, post plăcut lui Dumnezeu. Postul sufletesc e complex, trebuie să-l înțelegem, să-l cunoaștem și să-l trăim. Altfel, zadarnică ne este osteneala”…

Extras din Vasile Marcu, Povestea Corbului (Poveste adevărată din viața monahală a Părintelui Cassian), Editura Lumină din Lumină, București, p. 180