„Icoanele” mormone intens mediatizate de televiziunile din Chişinău (III)

Ocultism, practici masonice şi satanism în biserica „sfinţilor”

Tot ocultismul ritualic de la templu mormon, toate  practicile  masonice, dubla cinstire a  lui Isus şi a lui Lucifer vin chiar de la întemeietorii şi pionerii mormonismului. De altfel mulţi „sfinţi” au fost masoni în frunte cu  sfântul profet Joseph, fratele său Hyrum, Heber C. Kimball, Elijah Fordham, Newel K. Whitney, James Adams, John C. Bennett şi mulţi alţii. Se ştie că membrii bisericii au înaintat chiar o petiţie Marelui Maestru Mason din Illinois pentru a le permite sfinţilor să înfiinţeze o lojă în Nauvoo. Joseph după ce şi-a înfiinţat şi biserica lui, având şi loja lui a primit în două zile două grade masonice ajungând la cel de „sublim” în anul 1842, lucru pe care îl descrie chiar el în History of the Church (vol.4, pag. 551-552).

Pe lângă ritualurile masonice se ştie că Joseph Smith a practicat şi ocultismul, în special necromaţia mediumitică. El se credea mare descoperitor de comori secrete prin practicile şamaniste, prin care chema spiritele morţilor sub formă de fantome pentru a le cere să-i dezvăluie locaţia unor comori ascunse.

Adevărul despre dumnezeul mormonilor se poate întrezări doar la templu, la care au acces doar o mică parte dintre  mormoni. Acolo dumnezeul mormon este mult mai diferit faţă de dumnezeul din capelele mormone, construite pe post de biserici locale. La templul mormon prin ritualurile cvasi-masonice, prin jurămintele cu sânge,  prin cantaţiile şi incantaţiile de cinstire a unui dumnezeu cu o identitate dubioasă se întrevede cu adevărat cine este dumnezeul mormon.

De altfel în cultul mormon Lucifer şi toţi dracii nu sunt ei chiar aşa de negri când sunt zugrăviţi de profeţi şi de „sfinţi”. Lucifer într-o formă oarecare este apreciat ca şi un erou care a vrut să mântuiască toată lumea. Tot el este cel care i-a pus să păcătuiască pe Adam şi Eva cu un păcat necesar, deoarece după învăţătura mormonă, dacă Adam n-ar fi păcătuit noi n-am fi ştiut nicodată că putem ajunge dumnezei, scopul suprem al soteriologiei mormone. Păcatul este un bun necesar prin care protopărinţii noştri şi noi trecem din viaţa muritoare la cea glorificată. Căderea omului în păcat se transformă într-o binecuvântare la mormoni şi nu este altceva decât uşa deschisă spre dumnezeire.

Iar ritualurile de la templu sunt de-a dreptul ori masonice ori sataniste, fără alte alternative.

Pornind de la ideea că fiecare mormon este chemat să devină un dumnezeu separat – fiecare mormon este chemat în acest sens să treacă prin anumite ritualuri de curăţire şi de protecţie. Nu oricum se ajunge la templu, mormonii care doresc să beneficieze de ritualurile cultice trebuie să aibă plătită zeciuiala integrală, să se conformeze poruncii de a nu consuma ceai, cafea, alcool, droguri şi să fie nefumători. Pe de altă parte trebuie să deţină o scrisoare de recomandare din partea mai marelui zonal.

De obicei la templu mormonii vin pentru două motive mai speciale. Mai întâi pentru a încheia căsătorii eterne după ritualul templului, ceea ce-i permite bărbatului mormon şi viitorului dumnezeu să se recăsătorească după o practică nouă care anulează căsătoria civilă sau religioasă anterioară.şi valorizează o nouă căsătorie eternă cu  viitoarea dumnezeiţă, care poate fi vie sau moartă. În acest sens şi lui şi ei i se va da un nou nume secret de dumnezeu şi de dumnezeiţă de către slujitorul-preot de la templu care îl reprezintă pe dumnezeu. Acest nume nu trebuie să-l dezvăluie nimănui. Cu aceste nume sacre mormonul dumnezeu îşi va chema şi aduna toate dumnezeiţele mormoane din mulţimea de dumnezeiţe care vor fi răspândute pe tot pământul sau le va învia din morminte atunci când va fi desemnat ca şi dumnezeu. Odată adunate va ieşi cu ele din Sion (templu) şi va pleca spre noua planeta sortită lui de sinodul dumnezeilor cereşti.

Tot la templu vin pentru a se boteza în numele unor răposaţi, care zic ei, s-au convertit pe lumea cealaltă la mormonism după misiunile religioase făcute de mormonii de acolo. Odată convertiţi morţii aşteaptă ca cineva din lumea muritoare, adică lumea noastră să le facă rânduiala prin botez la templu pentru ca să poată fi glorificaţi.

La intrarea în templu bărbaţii sunt separaţi de soţiile lor pentru a se dezbrăca în intimitate de toate hainele pământeşti râmânând în costumul lui Adam şi al Evei. Trupurile goale le sunt acoperite cu un cearşaf pe care mormonii îl numesc scut. După care încep ungerile  ritualice cu apă şi ulei pentru anumite organe şi pentru anumite părţi ale corpului. Odată cu ungerea  ritualică acele organe primesc şi binecuvântarea preotului slujitor. De ex.: penisul şi testicolele în timp ce sunt spălate de preotul slujitor primesc şi binecuvântarea preotului de a-şi îndeplini funcţia potrivit necesităţilor. După ungere şi binecuvântare mormonii primesc mantaua sfinţită „garment”, un fel de salopetă preoţească cu marcaje speciale în zona sânilor, ombilic şi genunchi. Aceasta îi devine mormonului a doua piele deoarece trebuie să o poarte 24 de ore în zi, iar mormonii devotaţi nu scot salopeta nici măcar la îmbăiere sau în momentele intime.

Tot la templu li se prezintă şi un film explicativ în care vedem un Adam îngenunchiat în faţa unui altar care  strigă la Dumnezeu. Nu-i mai răspunde Dumnezeu ci îi răspunde Lucifer şi îi dă explicaţia că el este dumnezeul acestei lumi. După aceasta vedem pe Lucifer purtând un şorţ masonic de o altă culoare, adică de culoarea  albastră cu inscripţiile masonice pe el. Acest şorţ simbolizează puterea şi autoritatea pe care o are el în această lume, şi tot Lucifer îi învaţă pe Adam şi pe Eva cum să-şi croiască după cădere un şorţ ca al lui, însă de culoare verde, practică de altfel adoptată de toţi mormonii care acceptă ritualurile de la templu. Verdele alchimic nu simbolizează frunzele, ci planeta Venus, planeta luceafărului Lucifer. Dealtfel în ocultism şorţul are un simbolism aparte. El arată investirea cu preoţia satanică.

Căderea în păcat a lui Adam este însoţită de dialogul lui Lucifer cu Eva, căreia acesta îi explică necesitatea de a mânca din rodul interzis, deoarece şi dumnezeu „Tatăl” a făcut la fel şi a dobândit o „cunoaştere specială”. Prin această cunoaştere li se spune că ei vor ajunge la un grad mult mai mare de mântuire.

Iniţierea în tainele ascunse ale mormonismului se face prin anumite gesturi. În acest sens li se descoperă un gest special de stângere de mână, atingere în punctul patriarhal al palmei, ciupirea unghiilor – gesturi împrumutate din ritualul masonic. Tot din ritualul masonic este împrumutat şi gestul de trecere pe sub barbă cu mâna, semn că sunt dispuşi să li se taie gâtul sau să li se scoată limba din rădăcină, mimând tăierea  de la o ureche până la alta dacă vor divulga tainele care li se încredinţează în templu. Acest gest însoţit de anumite jurăminte este continuat prin lăsarea bruscă a mâinii în jos, ceea ce ar simboliza despicarea burţii şi încolăcirea intestinelor precum şi tăierea penisului şi a testicolelor şi aruncarea lor pe pământ în caz de apostazie sau ultragiere adusă sectei.

În concepţia mormonă păcatele foarte grave (cum ar fi adulterul, furtul, căsătoria cu un negru sau călcarea jurămintelor date la templu)  nu se puteau răscumpăra decât prin vărsarea benevolă sau impusă a propriului sânge ca mod de ispăşire a lor. Sângele din jertfa de pe cruce a lui Iisus este insuficient spun mormonii. Şi acest gest este asociat unor anumite ritualuri care nu sunt departe de cele sataniste. Din cauza legilor existente în prezent în diferite ţări unde s-a extins secta aceste ritualuri precum şi poligamia nu se mai practică, însă nu s-a renunţat definitiv la ele.

Deşi în templele mormone nu este utilizat semnul crucii, putem admira în schimb din belşug pentagonul, pentagama sau steaua lui David cu un colţ poziţionat în jos, ochiul atotvăzător, fazele lunii simbolizând pe zeiţa cerului, consoarta  lui Lucifer şi multe alte semne astrologice.

Deşi cartea lui Mormon ne specifică faptul că mormonii pot fi salvaţi numai de sângele lui „Isus” un apostol mormon Orson Pratt spunea că sângele lui „Isus” nu are nici o putere de ispăşire în materia lui şi îl compara cu sângele „câinelui său mort”. Probabil în acest sens trebuie să înţelegem şi ritualul din cultul mormon de a se împărtăşi cu apă, care spun ei se aseamănă cu vinul.

Ne vom mira de ce o învăţătura atât de stupidă reuseste să ţină la un loc 15 milioane de oameni. Aici ar trebui să avem în vedere faptul  că cei care aderă la cultura mormonă sau sunt blocaţi în această cultură nu înmpărtăşesc neapărat ereziile mormone ci mai cu seamă au o motivaţie proprie pentru această adeziune. Oricare ar fi această motivaţie, nu este căutarea adevărului. Mormonii în primul rand promovează prin doctrina lor calea spre mândrie şi nu spre adevăr. În concepţia mormonă omul se poate transforma într- „un dumnezeu separat”. De altfel acest  scop este unul luciferic pornit din mândrie şi cu aceste teorii, mormone dacă îmi este îngăduit să le parafrazez aşa,  au fost ademeniţi şi protopărinţii noştri în căderea lor.

Pe de altă parte, putem observa în practică atenţia foarte mare pe care o atrage biserica mormonă familiei. Mormonii susţin o promovare a culturii prin învăţarea gratuită a  limbii engleze, au o  participare activă în activităţile sportive, au un cult am putea să spunem al educaţiei, acordă burse în universităţi de mare prestigiu finanţate şi controlate de ei. Toată această etică socială împreună cu actele de caritate duc inevitabil la o  mobilitate socială, la o promovare a afacerilor, a învăţământului. Astfel putem să vorbim de o mulţime de factori emoţionali şi sociali prin care biserica mormonă îşi ţine şi în acelaşi timp şi îşi susţine adepţii. Dar în acelaşi timp putem enumera doar câţiva lideri de vârf  care reusesc să facă o carieră susţinută de mormoni şi alţi câţiva lideri care moştenesc şi susţin dezvoltarea imperiului economic mormon. În realitate biserica mormonă în întregul ei abia reuşeşte să-şi legitimize existenţa cuprinsă între ridicol şi caricaturizare, mai ales în ţările cu biserici tradiţionale.

Ba mai mult decât atât am putea să spunem că biserica mormonă scoate intenţionat în evidenţă activităţile sociale şi caritabile prin care câştigă teren şi adepţi. Dar în spatele bisericii mormone se află şi cea mai mare industrie financiară. Deşi biserica în sine este departe de a fi cea mai numeroasă, în spatele ei se află unii dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. În acelaş timp biserica mormonă deţine active şi multe acţiuni în corporaţiile mondiale de frunte. Cu alte cuvinte, această biserică este atât de bogată încât işi poate permite orice şi putem observa această exuberanţă în publicitatea pe care şi-o cumpără şi prin activitatea prozelită a misionarilor dizlocaţi în toate ţările. Mai mult, ei au şi o maşinărie foarte vicleană şi sofisticată de socializare şi de acaparare a credulilor în sistem. În toate ţările unde încep să-şi ruleze această maşinărie pseudo-religioasă promovează oamenii lor sau convertesc oameni influienţi pentru a-i ancora  în funcţii cheie atât politice cât şi economice. În acelaşi timp îşi stimulează generaţia tânără să avanseze în funcţii politice pentru ca mai apoi să poată obţine suportul acestora în prozelitismul lor.

.Nouă ne este greu să înţelegem ce înseamnă o cultură de posesie a stupidităţii religioase susţinută economic, deoarece locuim într-o muchie de ţară predominant ortodoxă, iar ortodoxia nu se ocupă de posedarea omului cu doctrine şi înlănţuirea lui în cercul economic dependent de religie. Dar în Statele Unite, mai ales în oraşele mormonite, renunţarea la această religie sau apostazia de la ea nu se lasă fără consecinţe.

Noi însă ne confruntăm cu o altă problemă deoarece printr-un  ecumenism deschis începe tot mai mult să dispară diferenţa doctrinară. Creştinii  nu mai văd hotarul dintre o învăţătură mincinoasă eretică şi o învăţătură sănătoasă ziditoare de suflet. Aduşi la o sărăcie forţată, ei  îi văd mai salvatori pe agenţii caritabili mormoni decât pe Hristos. Odată cu dispariţia acestui hotar va dispărea şi hotarul dintre păcat şi virtute, dintre bine şi rău. Se încearcă tot mai des să se minimalizeze diferenţele dintre diverse denominaţiuni, promovându-se cu preponderenţă valorile sociale în detrimentul valorilor religioase. Mormonii cu plăcere ne-ar pustii toate bisericile şi ne-ar converti la mormonism pe toţi şi nu numai pe noi ca şi ortodocşi, ci şi-ar extinde misiunea şi către culte. Fiindcă prin publicitatea falsă, prin excesul de bani, multe dintre ele sau măcar în parte  într-un viitor nu prea îndepărtat vor uita de crezurile lor doctrinare, admirând Mamona mormonă.

Înainte de a-i cunoaşte pe mormoni prin priza actorilor din filmul „Faceţi cunoştinţă cu mormonii”trebuie să înţelegem că ei vin cu o nouă mărturie despre Hristos, cu o nouă „revelaţie”, cu o nouă biblie, cu o nouă istorie. Noi ca şi creştini nu putem să concepem o nouă imagine despre Iisus Hristos prin mărturisirile mormonilor fiindcă Hristosul lor este alt Hristos, unul fabulos, care nu a existat niciodată. Iar pretenţia lor de a se numi creştini doar pentru faptul că ei vorbesc de Iisus Hristos şi cred în El este nefondată deoarece ei L-au înlocuit pe Hristos cu propriul lor Hristos, foarte diferit de cel biblic, de Hristosul evanghelic, de Hristosul Bisericii.

Deaceea nu putem să îi numim creştini pe toţi cei care vorbesc despre Iisus Hristos sau au pretenţia că ei cred in El. Şi dracii cred şi se cutremură, dar nu s-au încreştinat chiar dacă au credinţă.

În cazul mormonilor este nepotrivit să vorbim de o denominaţiune sau de un cult, cu atât mai mult nu putem vorbi de o biserică. Atributele acestei organizaţii şi istoria creşterii ei ne duce cu gândul mai mult la evoluţia unui imperiu în adevăratul sens al cuvântului. Nu trebuie să ignorăm în acest sens afirmaţiile profeţilor care au iniţiat această mişcare, deoarece ei şi-au propus să restabilească prin mişcarea aceasta Împărăţia lui David pe pământ, după cum afirmă Joseph Smith, iar această împărăţie are drept scop de a schimba întreaga lume.  John Taylor, al treilea profet în conducerea mişcării, afirma că Împărăţia mormonă are drept scop cucerirea întregii lumi şi conducerea acestei lumi nu numai în aspectul  religios dar şi în cel politic. Până în anii 1960 aceste afirmaţii păreau irealizabile, mai ales datorită faptului că imperiul mormon era restrâns pe o anumită arie fixă în statul american Utah. Mormonii erau despărţiţi de lumea civilizată, ei fiind încojuraţi de Munţii Stâncoşi. După anul în cauză hotarul imaginar a fost dărâmat iar lumea creştină a fost invadată de “sfinţi” misionari cu ecusoane. În timpul de faţă se observă împlinirea dorinţei de cucerire a lumii şi zidirea imperiului mormon pe pământ. Implicarea mormonilor în sfera politică şi economică de vârf pe plan mondial ne duce cu gândul la o teorie a conspiraţiei cu un program foarte precis a acestei organizaţii internaţionale.

Dacă ţinem cont de faptul că „sfinţii” deţin informaţii exacte despre un miliard de oameni de pe pământ, în timpul de faţă ne putem închipui câtă tulburare pot provoca mormonii în doar câteva ore – este suficient să trimită câte o scrisoare recomandată vreun recomandat profet la un miliard de oameni cu nume fix adresă şi mesaj de la Domnul şi întreaga planetă se va destabiliza şi debiliza în doar câteva zile fără războaie. Cine se poate opune acelora care pretind că vorbesc în numele Domnului? În practică anume aşa pot evolua lucrurile de la munca de arhivă unde mormonii misionari îţi completează genealogia căutându-şi mirese pentru veşnicie la un presupus eshaton zombat cu un centru de dirijare mondial şi mormon.

Trecerea de la o organizare ocultă la o organizaţie cultică şi apoi la organizarea cultică cu pretenţii creştine nu înseamnă că ţi-ai şi depăşit tot trecutul de fantomă, mai ales că mormonii au rămas în aceeaşi ideologie ocultă pe care încearcă să o mascheze prin diverse filme prozelite. Într-o astfel de organizaţie mondială politico-religioasă s-ar putea instala Antihristul în toată amploarea lui dându-se drept Hristos. Istoria permanent a fost murdărită de magicieni, de profeţi, de aşa-zişi tălmaci inspiraţi, vorbitori în duh. Dar mormonii au întrecut toate aşteptările deoarece cea mai demonică formă de păgânism în organizaţia mormonă este prezentată drept creştinism pur. În rest toate ţin de un SIROP MORMONAL – evanghelii sociale, „Hristoşi” poligami, demoni-dumnezei, satanism cultic şi filme mormone la televiziunuile din Chisinău… „Să facem cunoştinţă cu mormonii?!!”…

Diacon Octavian Solomon